Râșnov Fortress is a medieval Fliehburg-type fortress, which offered refuge for townspeople and villagers from the area in times of war. It is situated in Râșnov, Brașov County, not far from Brașov. The fortress was built as part of a defence system for the Transylvanian villages exposed to outside invasions. A decisive aspect for building the fortress at its location was the route of the invading armies which were coming from the Bran pass and were passing through Râșnov, on their way to Brașov and other parts of the Burzenland region. The only chance of survival for the inhabitants of the area, including from Cristian and Ghimbav, was the refuge inside the fortress at Râșnov. Compelled to stay there for decades, the people of Râșnov and the nearby villages turned the fortification into their long-term place of residence. History Archaeological research revealed the existence of fortification traces on the fortress hill since prehistoric and Dacian times. The medieval initial fortress is considered to have been built between 1211 and 1225, during the rule of the Teutonic Knights in Burzenland, although there is no archaeological evidence in this respect. In 1335, during a Tatar incursion that ravaged the Burzenland, Râșnov and Brașovia were the only fortified places remaining unconquered. This is also the first documented attestation of the fortification. In 1421 the fortress was besieged for the first time by an Ottoman army. In 1600, Michael the Brave along with his troops and his wife, Lady Stanca, retreated here after the defeat of Mirăslău. In 1612, during the rule of Prince Gabriel Báthory, the fortress was conquered for the only time in its history. It fell due to the lack of water caused by the discovery by the enemy troops of the path leading to a secret spring. To remove the weakness constituted by the lack of a source of water inside the fortress, a 146 metres (479 ft) deep well was dug out between 1623 and 1642. In 1718 the fortress was partially destroyed by a fire, and in 1802 it was damaged by an earthquake. In 1821 refugees from Wallachia (the resurgent movement led by Tudor Vladimirescu) retreated to the fortress. Between 1848-1849, because the town of Râșnov lay on the way of both the Hungarian revolutionaries and the Austrian imperial troops, the inhabitants retreated to the fortress. This was the last mission of the fortress as a place of refugee and defence. In 1850, due to the political situation and the diminution of the fortress's defensive role, the fortification was abandoned, becoming a ruin. There was only one guard left who had to announce the outbreak of fires by tolling a bell. After the two world wars and the takeover of the communist regime in Romania, the fortress was restored for the first time, but barely, in the years 1955-1956. In 2000-2007, an Italian entrepreneur has transformed the decaying ruins into a picturesque tourist attraction by destroying and arbitrarily rebuilding parts of the archaeological remains. The Râșnov municipality has recovered the property in 2008 and better supervised work has ensued. The legend of the well The absence of an internal water source led to the limitation of long-term resistance during sieges. Because of this lack, it was decided to start the digging of a well in the rocky soil, in 1623. The legend says that during a siege, the inhabitants of the fortress made two Turkish prisoners dig a well in the middle of the fortress in order to regain their freedom. The captives dug for 17 years, during which time they wrote verses from Koran on the well walls which can be seen even today. The fate of the prisoners isn't known, with some saying that they were released, and others that they were killed. The well was used until 1850 when a broken wheel in the well windlass caused its abandonment. The elders of Râșnov believe that deep in the well lies a treasure at least 300 years old. However, recently alpinists have closely explored the well, without finding any trace of it. Architecture The fortress has a simple architectonic style, similar to the ordinary houses of the time and adapted to the fortification requirements. The builders used stones and bricks for building the walls, and woods for making the gates and platforms. The towers and walls are covered with roof tiles for preventing the fires from besiegers. The walls are 5 metres (16 ft) high and the widest part is constituted by the South wall which in some areas is 1.5 metres (4.9 ft) thick. The fortress is composed of two courts. The exterior court is located in front of the eastern wall, edged by a fortified wall, and fitted with a square tower. The interior court represents the inhabitable area, having a better protection by walls and towers. From south, west and north the fortress is protected by sharp cliffs of about 150 metres (490 ft), very hard to climb. The whole superior area is defended by exterior towers gathered in the northern flank and western corner. Because of its u-shape, the eastern side of the fortress was more vulnerable due to less natural obstacles. To boost its defensive capacity, the fortress holds in this sector the heaviest fortifications. The eastern, western and northern sides are protected by a continuous gallery with two ante forts and seven towers. There are only two towers on the southern side which is more abrupt. The interior courtyard is paved with narrow paths made of stone, which ribbon among the tile-roofed houses. Inside there have been conserved the ruins of a school, a chapel and over thirty houses fated to refuge the villagers and their assets. The feudal art museum Inside the fortress there is a museum which briefly presents elements of local history, the area's habits and crafts, and also gathers artifacts and weapons from the inhabitants' past. I contains the following sections: document photocopies, weapons, tools, stamps and period objects.

Cetatea Râșnov este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea. Cetatea Râșnov controla prin poziția sa strategică accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația de la Râșnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci. Aceștia au fost subordonați fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran și construirea cetății Bran pentru protejarea vămii regale la sfârșitul secolului al XIV-lea, cetatea Râșnov era prima fortificație lângă drumul Branului, după intrarea în Transilvania. În anul 1427 împăratul Sigismund de Luxemburg a vizitat cetatea Râșnov, pe care a trecut-o în administrarea comunității locale, căreia i-a acordat rangul de târg. Cetatea este declarată monument istoric, cod LMI BV-II-a-A-11755. Cetatea În partea superioară a Țării Bârsei, la circa 15 km depărtare sud-vestică de orașul Brașov, pe vechiul drum comercial care lega – prin trecătoarea Bran – bătrâna cetate a Brașovului de capitala de odinioară a Țării Românești, Câmpulung Muscel, se află orașul Râșnov, menționat deseori în documentele medievale ca orășel-târg. Cetatea este poziționată pe un deal stâncos, împrejmuit de pǎdure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptatã reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărǎrii dealului. Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei, a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brașov și de cetatea Râșnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viața locuitorilor refugiați între zidurile lor. Dezvoltarea orașului Râșnov a avut mult de suferit din cauza poziției sale geografice. Drumul comercial care trecea prin trecătoarea Branului era și o importantă cale de invazie pentru oștirile dușmane, acestea pătrunzând in Țara Bârsei, intâlneau ca primă așezare mai importantă orașul Râșnov pe care deseori îl pustiau. Descriere Înfățișarea cetății a cunoscut până în prezent numeroase modificări. Imaginea contemporană totuși păstrează elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificații care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusă. Tipologia cetății ne este demonstrată de dimensiunile acesteia, aproximativ 3500 mp ca suprafață; materialele folosite pentru ridicarea fortificațiilor au fost piatra și cărămida legate prin mortar simplu, fortificații încadrate de 8 turnuri patrulatere și unul poligonal. În timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei (1211-1225) au fost aduși în această regiune primii coloniști sași, dintre care o parte au fost așezați la Râșnov alături de populația românească băștinașă, contribuind prin munca lor la dezvoltarea acestei vechi așezări. Din această perioadă datează și porțiunea cea mai veche a cetății. Accesul în cetatea propriu-zisă nu se face direct, ci printr-o incintă înconjurată de un zid de piatră, aflată în prezent în ruină, având în extremitatea de răsărit un turn de plan dreptunghiular, din care se păstrează numai parterul, iar din celelalte trei laturi, sud, vest, vest – nord zidurile sunt flancate de pante abrupte cu o înălțime de aproximativ 150 m. Zidurile dinspre vest – nord și est erau apărate de o galerie continuă din 2 anteforturi și 7 turnuri. Accesul în cetate este cea mai veche parte a cetății, fiind construită numai din piatră, spre deosebire de cetatea propriu–zisă unde întâlnim și cărămida. Cetatea are douǎ curți: exterioară și interioarǎ. În curtea exterioară (“curtea din fața cetății“ sau “grădina cetății”), situatǎ în partea estică, erau adăpostite vitele. Curtea exterioară are o intrare pentru armament și alimente, și o alta, pe sub turnul pătrat, pentru vite. În incinta cetății (curtea interioară) erau căsuțele locuitorilor, care serveau ca adăpost și cămară în timpul asediilor. Încăperile poartă denumiri pe care le regăsim și la alte cetăți țărănești: "a școlii", "a preotului", etc. Pe vârful colinei a fost construită o școală și în anul 1650 a fost ridicatǎ o capelă ale cărei ziduri se mai văd și astăzi. Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a fost “a doua vatră a Râșnovului”. Neajunsul principal al acestei așezări din cuprinsul cetății, l-a constituit multǎ vreme, lipsa unui izvor de alimentare cu apǎ. Când atacurile se prelungeau, iar rezervele de apă erau pe sfârșite, refugiații din cetate ieșeau noaptea pe poarta principală și aduceau apa de la un izvor știut numai de ei. Pentru o apǎrare eficientă, pantele dealului cetății au fost defrișate, iar acolo unde ascensiunea se putea face ușor, au fost săpate șanțuri în stâncă. Atunci când aflau de apropierea unei armate dușmane sau de izbucnirea unui incendiu paznicii alarmau populația târgului prin bătăile clopotului din turnul de pază. Și astfel de situații nu au fost rare în istoria Râșnovului. Dupǎ invazia din 1335, remarcǎm în anul 1421 primul asediu executat de către o armată otomană. Cetatea rezistă eroic și turcii ridică asediu îndreptându-se spre Brașovul încă nefortificat, pe care îl jefuiesc cumplit. Turcii au mai asediat fărǎ succes cetatea din Râșnov și în campaniile din 1436 si 1441. În anul 1612 cetatea a fost ocupată de Gabriel Bathory, principele Transilvaniei. A fost singura dată când cetatea Râșnov s-a predat. În martie 1612, Gabriel Bathory, dușman al sașilor, în încercarea de a restrânge libertățile comunității saxone transilvănene, au organizat o campanie militară în Țara Bârsei. Cetatea Râșnov era apărată de locuitorii din Râșnov , Ghimbav, Cristian și un detașament de ostași români, care fǎcuseră parte din armata domnitorului muntean Radu Șerban. Deși tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decât mici stricăciuni zidurilor cetății, asediul a devenit deosebit de eficient după ce o parte din trupele inamice au ocupat panta estică, blocând accesul apărătorilor cetății la izvorul tăinuit de unde se aprovizionau cu apă. Pe 3 aprilie 1612, după negocieri cu principele, fruntașii comunității râșnovene au predat cetatea, cu condiția ca vechile privilegii ale râșnovenilor sǎ fie respectate, iar în cetate să nu fie instalată nici o garnizoană străină. Însă a doua zi dupǎ predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate și a instalat o garnizoană formată din ostașii săi. În vara anului 1612, râșnovenii , ajutați de brașoveni, au încercat de două ori să recucerească cetatea, dar fără success. Râșnovul a reluat stăpânirea cetǎții în iunie 1613, în urma unei înțelegeri cu Gabriel Bathory prin care sașii plǎteau acestuia o răscumpărare în valoare de 3.000 Florini pentru predarea cetăților Râșnov și Bran. Luptele din 1612 au dovedit necesitatea săpării unei fântâni în cetate, situatǎ în centrul fortificației având o adâncime de 98 m, sǎpată direct în stâncă. Fântâna cetății a fost sapată în perioada 1623 -1640. Deși există legenda sǎpǎrii fântânii de cǎtre doi prizonieri turci, cǎrora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrǎrii, fântâna a fost amenajată de către meșteri sași tocmiți de primăria Râșnov. Perioada 1658-1661, campania trupelor turcești, însoțite de armata lui Constantin Brâncoveanu din 1690, răscoala “curuților”, au marcat pentru râșnoveni o cronică neagră în care scenariul era același: refugierea în cetate și apoi refacerea așezării. Mai mult, în anul 1718, Râșnovul a fost afectat de o puternică epidemie de ciumă. Au murit, conform listelor magistratului brașovean, 1.161 persoane. Râșnovul a fost depǎșit doar de Brașov (4.509), Prejmer (1.871) și Săcele (2.961). În același an, un incendiu a distrus întregul oraș și a ajuns până la cetate, distrugând case din curtea interioarǎ și capela. După reparare, cetatea a mai fost folositǎ în secolul al XVIII–lea, dar cutremurul din 1802 a distrus o parte din turnuri. Ultima confruntare armată din cetatea Râșnov avut loc în timpul revoluției din 1848-1849. Deoarece localitatea a fost străbătută de armatele revoluționarilor maghiari, dar și de trupele imperiale austriece și țariste, râșnovenii au preferat sǎ se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetății. În această perioadă curtea exterioară a fost folositǎ și ca loc de instruire al gărzilor naționale săsești. Prima victimă săsească a revoluției din 1848 a fost un “miliționer” din Râșnov, pe Olt, în luptele cu secuii. În a doua jumătate a secolului al XIX–lea cetatea a fost părăsită și a ajuns în paragină. În cetate era ținut doar un singur paznic care trebuia să anunțe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor. Utilizarea actuală În prezent, turiștii mai pot vizita în interiorul cetății și muzeul de artă feudal, în care sunt expuse arme, unelte, galerii, mobilier de epocǎ, stampe, armuri, porturi specifice secolului, diverse fotocopii ale documentelor din acea vreme. În muzeu mai sunt expuse și cateva obiecte neobisnuite secolului nostru, și anume, o mască de tortură și un jug care folosea la transportarea prizonierilor. În casele ocupate de vechii locuitorii ai Râșnovului, cu secole în urmă, s-au amenajat buticuri de unde turiștii pot achiziționa diferite suveniruri, pietre semi-prețioase, obiecte de artă, cǎrți în care sunt prezentate istoria și tradiția locului, etc. În centrul cetății a mai fost amenajat și un bar-terasă, unde turiștii se pot odihni după lunga plimbare printre ruine. Trebuie sǎ amintim și de tirul cu arc, unde doritorii își pot exersa priceperea și precizia. Aici au fost turnate mai multe cadre ale filmului "Nemuritorii" - (1974) în regia lui Sergiu Nicolaescu, "Dacii", "Mihai Viteazul", sau "Columna", orașul câștigându-și astfel titlul de cetate a filmului istoric românesc. În 2002, zona Râșnovului ajungea celebră după ce regizorii americani au ales să filmeze pelicula „Cold Mountain", în care protagoniști au fost Jude Law și Nicole Kidman și care a fost premiată chiar cu un Oscar. O parte dintre scene au fost trase și la cetatea țărănească. În cadrul Festivalului de Film Istoric de la Râșnov se organizează proiecții de filme, un târg de carte și diferite concerte. Descoperiri arheologice În iulie 2001, aici a fost descoperit un tezaur care a zăcut ascuns mai bine de 400 de ani lângă unul dintre turnurile de piatră de la intrarea în cetate. Comoara constă în cuțite, catarame, inele pentru harnașamente, vârfuri de săgeți și de arbaletă, piese de uz comun, un compas, un vârf de burghiu, piese de la sobe din ceramică, un ac de păr sau de pălărie din argint aurit cu montură de piatră semiprețioasă. Pe lânga acestea, au mai fost găsite și trei căni din cositor de dimensiuni diferite, decorate, una purtând chiar marca de proprietar, având înscris pe capac anul 1600. În lădița de lemn în care erau aceste căni se mai aflau 416 monede de argint bătute în perioada 1509 - 1610 de emitenții din zona Principatului Transilvaniei.

Erdély legnagyobb parasztvára Erdély egyik legnagyobb erődítménye Brassó és Törcsvár között egy 150 méter magas sziklán trónolva vigyázza a környéket. A szász lakosság által épített és kisebb városnyira kibővített vár a középkorban a környék szinte teljes népességének otthont tudott adni vész esetén. Az elmúlt években történt rekonstrukciónak köszönhetően igazi középkori időutazásban lehet részünk a vár látogatásakor. A vár története Az erődítmény a XIV. században épült egy a német lovagrend által épített vár helyén. A várat a szász lakosság kibővítette a XV. század kezdetén, hosszú időn keresztül több ízben mentette meg támadóitól Barcarozsnyó népét. A nem túlzottan nagy kiterjedésű vár őrtoronnyal is bírt, kis létszámú katona szállásolt benne. Bár 1612-ben Báthory Gábor fejedelem elfoglalja, de egy esztendő múlva visszaadja a szászoknak, 1658-ban sikerrel dacol a krími tatárokkal és az oláh vajdával is. Ekkor már a város anyagi áldozatainak köszönhetően kiterjedtebb épület-együttes terül el a sziklás dombtetőn. A támadások idején a falu szinte teljes lakossága a várba költözött, és az erős falak védelmében egy új falut épített fel magának. Az ide menekített lábasjószágoknak külön legelőparcella, a hosszabb ostrom esetén lelkészlakás és kápolna is rendelkezésre állt. Volt idő, amikor nyolcvan lakóház, iskola és templom is működött a várban. Több ízben éri tűzkár – egy esetben a császári csapatok is felgyújtják – majd 1802-ben egy nagyerejű földrengés súlyosan rongálja (a kápolna és az őrtorony is összeomlott), ezután hosszú évtizedekig üresen, elhagyatottan áll. Napjainkban kezdődött gyorsütemű rekonstrukciója, melynek során nagyrészt visszanyerte eredeti fényét. A vár látogatása A széles rónaságból markánsan kiugró vár napjainkban előszeretettel választott úti cél jó megközelíthetősége miatt. A 150 méter magas sziklán, a vár alatt már messziről látszik a Hollywood feliratra emlékeztető nagy Râšnov felirat. A várat gyalogosan, a városka főutcájáról nyíló lépcsősoron, vagy autóval a túloldalról közelíthetjük meg. A hangulatos várudvar közepén egy 146 méter mély kút van, melyet török hadifoglyok ástak 1623-40 között. A vár egyik épen maradt épületében helytörténeti kiállítás kapott helyett a vár és a város történetéről, néhány helyen még magyar feliratokat is találunk. A várfalakon belül mintegy 30 kis épület segítségével próbálják rekonstruálni a középkor mindennapjait, egy kis ódon városkát építettek ki utcácskákkal, lépcsőkkel. A vár falairól, bástyáiról káprázatos panoráma nyílik a városra és a Kárpátok hegyeire. https://kirandulastippek.hu/

Charge 12.00 RON 6.00 RON Nice view rasnov.cetate@gmail.com Guided tours are offered

-

-