Legendara reşedinţă a familiei Bolyai din satul Buia, dar şi castelul de la Boarta, construit în stil baroc în 1770, au rămas acum doar ruine printre care se mai plimbă uneori localnicii bătrâni, copleşiţi de amintiri.

Pe un deal mic, pe care urci dintr-un drum neasfaltat, ruinele reşedinţei falnice de odinioară a familiei Bolyai zac încremenite într-un timp demult apus, plin de poveşti de care acum se interesează, din păcate, din ce în ce mai puţini. Prima atestare a castelului datează din 1324, iar în perioada de înflorire avea 12 camere, o curte splendidă cu mese din pietre rotunde, cu brazi de jur-împrejur, o alee străjuită de castani şi o pivniţă ”de gheaţă” în care petrecea nobilimea. Peisajul era întregit de o biserică, cu fresce pictate de pereţi. După bătălia de la Şelimbăr, din 1599, Sigismund Bathory îi donează castelul lui Mihai Viteazul, iar legendele povestesc că, după bătălii, domnitorul ar fi lăsat-o aici, timp de două săptămâni, pe doamna Stanca. Tot legendele spun că, după aceeaşi luptă, voievodul ar fi venit aici cu bijuterii puse într-o piele de bivol, pe care le-ar fi îngropat în jurul castelului. Turnul cu coase şi teiul de spânzurătoare De ruinele de acum, pe vremuri splendidă reşedinţă nobiliară, se leagă încă numeroase legende. ”Exista un turn de execuţie dotat cu coase şi o cameră de plângere lângă turn. Iobagii care nu se supuneau moşierului erau executaţi, iar cel care urma să fie executat trebuia să-şi spună păcatele în camera de plângere, apoi era aruncat între coase. La intrare, în partea stângă, era un tei, un copac de spânzurătoare, unde erau spânzuraţi iobagii care nu se supuneau”, povesteşte Karoly Szobo (77 de ani), fost învăţător în sat vreme de 40 de ani. Tot legenda mai spune că în zidul castelului erau zidite călugăriţe care ieşeau doar noaptea şi cântau, dar şi că edificiul era legat printr-un tunel de satul Mighindoala, aflat în apropiere. Dispensar şi magazie În 1920, povesteşte Karoly Szabo, satul a ajuns în proprietatea statului român, iar până în 1978 aici a funcţionat un dispensar, pentru care au fost modificate şi amenajate două dintre camere. ”După ce a dispărut dispensarul nu s-a mai ocupat nimeni şi a fost abandonat, în timpul colectivului îl foloseau ca şi magazie”, povesteşte fostul învăţător. Astăzi, castelul considerat monument istoric este doar o ruină, cu bucăţi de ziduri printre care calci cu grijă, pentru că pot oricând să se prăbuşească. Din când în când, îi mai trec pragul turişti, iar fostul învăţător povesteşte zâmbind că printre ei mai sunt şi acum persoane care vin şi caută bijuteriile ascunse ale lui Mihai Viteazul. Castelul Tobias din Boarta, scos la licitaţie La câţiva kilometri de Buia, în satul Boarta, un alt monument de patrimoniu, castelul Tobias, construit în anul 1770, în stil baroc, a rămas doar o ruină. În ultima şedinţă de Consiliul Judeţean, cea din 28 martie, aleşii au aprobat un proiect de hotărâre prin care se propune concesionarea prin licitaţie publică a castelului, pe o perioadă de 25 de ani. Preţul de pornire la licitaţie este de 1200 de lei/an, cu o perioadă de graţie de 3 ani, timp în care concesionarul se obligă să restaureze imobilul şi să îl introducă în circuitul civil. ”În ansamblu castelul se află într-o stare avansată de degradare. Lipsa întreţinerii, a amenajărilor exterioare, a canalizării, a colectării şi evacuării apelor pluviale sunt principalele probleme în conservarea imobilului. Starea avansată dee degradare constituie un real pericol în caz de cutremur sau vânt puternic. Urmare acestui fapt, pentru siguranţa şi prelungirea în timp a duratei de existenţă a imobilului se impune consolidarea pentru punerea în siguranţă a imobilului din punct de vedere seismic, restaurarea şi reabilitarea structurală”, se arată în proiectul de hotărâre.

https://adevarul.ro/

Free

Free

Ruins of the castle