Biserica evanghelică fortificată din Țapu, comuna Micăsasa, județul Sibiu, a fost construită în secolul XV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este format din biserică, incinta fortificată, cu turn de poartă și acces secundar fortificat și este monument istoric, cod LMI SB-II-a-A-12575 și are următoarele obiective: cod LMI SB-II-m-A-12575.01 - Biserica evanghelică fortificată, sec. XIV - XV, transf. 1625, 1838; cod LMI SB-II-m-A-12575.02 - Incintă fortificată, cu turn de poartă și acces secundar fortificat, csec. XIV - XVI. Localitatea Așezarea și locuitorii săi au fost supuși unui proces lung de schimbare a unui statut de comună aservită din secolul al XIV-lea, până la cel de comună liberă ca urmare a desfințării iobagiei din secolul al XIX-lea, respectiv anul 1848. Din documentele existente rezultă că localitatea a făcut parte în secolul al XIII-lea din proprietățile abației de Igriș, motiv pentru care i se spunea pe atunci Villa Abbatis sau altfel spus "Satul Abatelui". În a șaptea decadă a secolului al XV-lea, un document menționează că Țapu împreună cu alte trei localități: Șoroștin, Mănărade și Cenade, făceau parte dintr-o uniune religioasă al cărei decanat se situa la Cenade. Ulterior, aceste localități au format și o uniune administrativă. Au existat numeroase încercări din partea nobilimii maghiare de despărțire a acestor uniuni administrativ - religioase, încercări soldate cu eșecuri repetate datorită faptului că acestea se bucurau de protecție regală. Mai târziu, cele patru, au intrat în posesiunea principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, adică la mijlocul secolului al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Maria Terezia le arondează conților Teleki. Biserica Biserica-hală se află pe dealul care domină comuna și este înconjurată de o incintă ovală. Construită din piatră bătută de carieră, biserica datează de la începutul secolului al XV-lea, așa cum reiese din formele stilistice caracteristice goticului târziu. Corul lung și îngust este împărțit de două arce frânte într-un pătrat boltit în cruce și o absidă pentagonală. În mod similar bisericilor din Axente Sever și Agârbiciu, s-a încercat construirea unui turn deasupra corului, dovadă în acest sens stând grosimea pereților existenți astăzi. Lipsurile financiare au împiedicat, însă, realizarea acestui proiect. Pe peretele din nordul corului se poate vedea o nișă de tabernacul cu un frumos baldachin, ferestrele corului păstrând încă mulurile traforate în arc frânt. În anul 1625, ferestrele naveiau fost tranformate în formă rectangulară, au fost ridicate portalurile laterale ce au arhivolte în arc frânt și s-au construit contraforții care sprijină pereții bisericii. Într-o cu totul altă etapă s-a alipit sacristia pe latura nordică a corului, pentru ca în anul 1838 să fie adăugat portalul nordic cu portic. Fortificația Fortificația este construită din piatră de râu și de carieră, înaltă de 6 metri și este prevăzută cu două rânduri de metereze. De asemenea se pot vedea urmele unui drum de strajă în consolă. Intrarea se face prin vest, pe sub un turn cu trei niveluri, sprijinit de contraforturi. Turnul este prevăzut cu un drum de strajă construit sub acoperișul în patru ape. O hersă protejează intrarea pietonală. Alipite pe interiorul incintei se regăseau până în anul 1941 diverse cămări de provizii, unde se păstrau băuturi, cereale, fructele și nelipsita slănină. Similar, în secolul al XIX-lea, au fost construite astfel de cămări și pe peretele nordic al bisericii, ele având un rol suplimetar în protecția contra incendiilor. De asemenea, în incintă a existat până în anul 1852 și o capelă destinată credincioșilor catolici. Capela a fost demolată și cu materialele rezultate s-a construit o școală.

Biserica evanghelică fortificată din Țapu, comuna Micăsasa, județul Sibiu, a fost construită în secolul XV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este format din biserică, incinta fortificată, cu turn de poartă și acces secundar fortificat și este monument istoric, cod LMI SB-II-a-A-12575 și are următoarele obiective: cod LMI SB-II-m-A-12575.01 - Biserica evanghelică fortificată, sec. XIV - XV, transf. 1625, 1838; cod LMI SB-II-m-A-12575.02 - Incintă fortificată, cu turn de poartă și acces secundar fortificat, csec. XIV - XVI. Localitatea Așezarea și locuitorii săi au fost supuși unui proces lung de schimbare a unui statut de comună aservită din secolul al XIV-lea, până la cel de comună liberă ca urmare a desfințării iobagiei din secolul al XIX-lea, respectiv anul 1848. Din documentele existente rezultă că localitatea a făcut parte în secolul al XIII-lea din proprietățile abației de Igriș, motiv pentru care i se spunea pe atunci Villa Abbatis sau altfel spus "Satul Abatelui". În a șaptea decadă a secolului al XV-lea, un document menționează că Țapu împreună cu alte trei localități: Șoroștin, Mănărade și Cenade, făceau parte dintr-o uniune religioasă al cărei decanat se situa la Cenade. Ulterior, aceste localități au format și o uniune administrativă. Au existat numeroase încercări din partea nobilimii maghiare de despărțire a acestor uniuni administrativ - religioase, încercări soldate cu eșecuri repetate datorită faptului că acestea se bucurau de protecție regală. Mai târziu, cele patru, au intrat în posesiunea principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, adică la mijlocul secolului al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Maria Terezia le arondează conților Teleki. Biserica Biserica-hală se află pe dealul care domină comuna și este înconjurată de o incintă ovală. Construită din piatră bătută de carieră, biserica datează de la începutul secolului al XV-lea, așa cum reiese din formele stilistice caracteristice goticului târziu. Corul lung și îngust este împărțit de două arce frânte într-un pătrat boltit în cruce și o absidă pentagonală. În mod similar bisericilor din Axente Sever și Agârbiciu, s-a încercat construirea unui turn deasupra corului, dovadă în acest sens stând grosimea pereților existenți astăzi. Lipsurile financiare au împiedicat, însă, realizarea acestui proiect. Pe peretele din nordul corului se poate vedea o nișă de tabernacul cu un frumos baldachin, ferestrele corului păstrând încă mulurile traforate în arc frânt. În anul 1625, ferestrele naveiau fost tranformate în formă rectangulară, au fost ridicate portalurile laterale ce au arhivolte în arc frânt și s-au construit contraforții care sprijină pereții bisericii. Într-o cu totul altă etapă s-a alipit sacristia pe latura nordică a corului, pentru ca în anul 1838 să fie adăugat portalul nordic cu portic. Fortificația Fortificația este construită din piatră de râu și de carieră, înaltă de 6 metri și este prevăzută cu două rânduri de metereze. De asemenea se pot vedea urmele unui drum de strajă în consolă. Intrarea se face prin vest, pe sub un turn cu trei niveluri, sprijinit de contraforturi. Turnul este prevăzut cu un drum de strajă construit sub acoperișul în patru ape. O hersă protejează intrarea pietonală. Alipite pe interiorul incintei se regăseau până în anul 1941 diverse cămări de provizii, unde se păstrau băuturi, cereale, fructele și nelipsita slănină. Similar, în secolul al XIX-lea, au fost construite astfel de cămări și pe peretele nordic al bisericii, ele având un rol suplimetar în protecția contra incendiilor. De asemenea, în incintă a existat până în anul 1852 și o capelă destinată credincioșilor catolici. Capela a fost demolată și cu materialele rezultate s-a construit o școală.

A csicsóholdvilági erődtemplom a Szeben megyei, egykoron szászok által lakott Csicsóholdvilág központjában, egy magaslaton áll. 1400 körül emelték gótikus stílusban, az évszázadok során többször átépítették, felújították. A 21. század elejére a faluban már csak néhány szász maradt, az elhanyagolt templom menthetetlenül romos állapotba került, berendezése megsemmisült. A romániai műemlékek jegyzékében az SB-II-a-A-12575 sorszámon szerepel. Története Csicsóholdvilágot legelőször 1309-ben említik mint az egresi ciszterci monostor birtokát. Az évszázadok során többször gazdát cserélt, a jobbágysorba került szászok egy része a 19. század elején Nagyszebenbe és Brassóba menekült. A kezdetben katolikus erődtemplom kerítőfalának részeit egyes kutatók a 13. századra datálják, így két évszázaddal előzi meg a szász erődtemplomok túlnyomó részének építését. A falunak már 1309-ben plébániatemploma volt, 1333-ban megemlítik János nevű papját. A ma is álló erődtemplom gótikus építészeti elemei 1400 körüli keletkezésre utalnak. Kapuja eredetileg nyugati oldalán nyílt. 1625-ben déli és északi kapukat nyitottak, keskeny csúcsíves ablakait néhány kivételével kicserélték, tornyát valószínűleg lebontották (amennyiben az egyáltalán létezett). 1838-ban ismét renoválták, hajóját lapos stukkómennyezettel látták el, eredeti nyugati kapuját befalazták, északi kapuja elé előcsarnokot építettek. Bár a reformáció idején a szászok evangélikus vallásra tértek, a templomudvarban található kápolnát továbbra is a faluban maradt katolikusok használták. Ezt 1852-ben lebontották, köveit felhasználták a helyi iskola építéséhez. A fal belső oldalán, több más erődtemplomhoz hasonlóan éléskamrák helyezkedtek el, melyeket 1941-ben elbontottak. Az 1940-es földrengés megrongálta a kaputornyot, 1955–56 között javították ki. Csicsóholdvilágon egykoron 400 erdélyi szász lakott, azonban a 20. század második felében kivándoroltak; 1997-ben még 57, 2017-ben már csak három szász élt a faluban. A templomban nem tartanak istentiszteleteket, romos állapotba került, a berendezést a helyiek elvitték vagy eltüzelték. Leírása A torony nélküli csarnoktemplom a falu fölé emelkedő dombon helyezkedik el, minden irányból kiválóan látható. Hajója 21 méter hosszú, 7,7 méter széles; ehhez keleti oldalán egy négyzet alapú, szentélyként használt keresztboltozatos terem csatlakozik, melynek vastag falai arra utalnak, hogy föléje templomtornyot terveztek (vagy építettek, majd lebontották). A szentélyt egy fél nyolcszög alaprajzú apszis zárja le, melynek három csúcsíves, négyleveles díszítésű ablaka van. Késő gótikus stílusú, keresztvirágokkal díszített szentségfülkéje a szentély nyugati oldalából nyílik. Sekrestyéjének már csak oldalfalai állnak, bejáratát befalazták. Az oltár 1712-ben készült és a keresztrefeszítést, az utolsó vacsorát, a négy evangélistát, és a Tízparancsolatot ábrázoló naiv festmények díszítették. A padokon és korlátokon több, az építésre és renoválásokra utaló dátum volt olvasható: 1410, 1412, 1642, 1838, 1884. A folyami kőből épített ovális kerítőfal magassága 6,2, szélessége 0,8 méter; egykoron fából készült kétszintes védőfolyosó volt a tetején. A masszív, védőtornáccal és kontytetővel ellátott, a nyugati oldalon nyíló kaputornyot 2016-ban renoválták, harangja 1623-ból származik. A várfal északi oldalán egy kisebb bejárat is van, melyet szintén őrtorony védett. Temetője a falon kívül, a templomtól délre helyezkedik el.

Free The church is abandoned, no visiting

-

-