Built in the mid 15th century, it is possible that today’s Gothic hall church with equally high chancel and nave replaced a former Romanesque basilica. As a rarity in the Transylvanian fortified churches, the church in Șoarș bears the remains of a jube at the base of its triumphal arch. The jube used to separate the chancel from the nave, just like the iconostasis separates the altar from the naos in the orthodox churches. The gallery, accessible by stairs, was the place dedicated to lectures on religious topics. The fortified church still preserves the in the meanwhile lowered bell tower, but lost its defence wall, which was dismantled in the 20th century, the resulting material being used for the building of the in the meantime ruinous school. A fortified house formerly used as granary is preserved on the southern side. Place and surroundings Already mentioned in a document from 1206, Șoarș is one of the oldest settlements in Transylvania. Located in the middle of crop areas, which colour its surroundings in thousands of shades, the name does not suit the village at all. It derives from the Hungarian “saros”, which can be translated as “muddy” or “swampy”. Even though centuries ago swamps might have been located here, they disappeared long time ago under the fields and meadows. Weaving, as craft and art, played an important role in the past of the village. During the summer, sheep were sheared and, according to their breed, a softer or a more coarse kind of wool resulted. The wool was first washed and sorted according to its colours, then carded, placed on the spinning wheel, manually rotated and spun on the spindle, and later made into a ball of thread. Technical skills met then imagination and diligence, and these three generated warm sweaters, waistcoats for pampering the loins, comforters for sensitive necks and all kinds of gloves. https://kirchenburgen.org/

Biserica evanghelică fortificată din Șoarș, inițial romano-catolică, cu hramul Sfântul Iacob, este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Șoarș, comuna Șoarș. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 41952.06. Ansamblul este format din două monumente: Biserica evanghelică fortificată propriu-zisă (cod LMI BV-II-m-A-11827.01) Incintă fortificată (fragmente), cu încăpere pentru provizii (cod LMI BV-II-m-A-11827.02) Localitatea Șoarș, mai demult Șaroșa, Șoarșiu, (în dialectul săsesc Schuarsch, Šuerš, în germană Scharosch, Scharesch, în maghiară Sáros, în trad. "Noroieni", "Glodeni") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Satul Șoarș a fost fondat probabil în primul val de colonizare germană în Transilvania, odată cu Cincu, scaun din care a și făcut parte. Cea mai veche mențiune păstrată a satului datează din anul 1206. Biserica Biserica fortificată din Șoarș este un monument de arhitectură gotică, din zona Făgărașului, ce păstrează nealterat, până în prezent, planul inițial de biserică-sală, cu absidă poligonală și turn-clopotniță în capătul de vest. La 1450, de când datează prima indulgență papală dată bisericii cu hramul sfântului Iacob, construcția era începută. Lucrările s-au terminat după 1470, papalitatea oferind bisericii o nouă scutire de taxe în anul 1466. Ancadramentele portalului vestic și ale ferestrelor bisericii, bolțile parterului și ancadramentele ferestrelor turnului, precum și o serie de resturi de elemente de pietrărie din interiorul bisericii poartă toate amprenta stilului gotic târziu transilvănean. O particularitate arhitecturală a bisericii din Șoarș este existența unui lectorium – element similar unui perete-paravan sau unei tribune ce desparte nava de cor – ale cărui urme se păstrează în arcul de triumf. Bolțile gotice ale navei au fost înlocuite cu cele actuale la renovarea din anii 1805-1806. Două chei de boltă și câteva fragmente de ogive provenind de la bolțile medievale sunt adăpostite în parterul turnului. Biserica a fost fortificată la începutul secolului al XV-lea: s-au zidit căile de acces de pe sudul și nordul turnului, iar ultimul nivel a fost dotat cu o galerie de lemn. Toate contraforturile au fost unite două câte două cu arcuri pentru a susține un etaj amenajat în scop defensiv, cu ambrazuri și guri de vărsare deasupra întregii nave și a absidei. Tot în această perioadă în jurul bisericii s-a delimitat o incintă de refugiu și apărare închisă cu ziduri și întărită cu turnuri. În primul deceniu al secolului XX, latura nordică a fortificației, zidul și patru turnuri, a fost demantelată complet pentru a face loc unei școli și unei săli de festivități. Pe latura sudică, între turnurile de colț, fusese ridicat anterior un alt corp de școală, în prezent ruinat aproape complet. Din fortificația exterioară se mai păstrează turnul sud-vestic, folosit până în anii 1990 de comunitate pentru păstrarea slăninii, și partea inferioară a turnului sud-estic care a fost transformată în casa clopotarului. Peste drum de biserică, pe latura estică, se află casa parohială evanghelică construită în 1828. Din prima jumătate a secolului al XVI-lea datează părți din strana preotului și încuietoarea ușii portalului sudic. Acestuia i-a fost aplicată o amplă încuietorare medievală similară celor de la ușa sacristiei Bisericii fortificate din Biertan și a ușii portalului sudic de la Biserica fortificată din Cincu. Pentru ambele portaluri ale bisericii din Șoarș se păstrează nișele bârnelor de lemn folosite pentru blocare. Altarul baroc a fost realizat în anul 1745, așa cum menționează inscripția incizată pe spatele său: H ROT 1745/ MR 1745. Amvonul, decorat cu patru panouri pictate reprezentându-i pe cei patru evangheliști și un panou ce poartă inscripția de donație, a fost făcut tot în anul 1745 și refăcut în 1839. Orga bisericii a fost construită în 1838 și refăcută în 1912 de meșterul Carl Einschenk. Mecanismul ceasului din turn datează din anul 1843. Între anii 2017-2021 au avut loc lucrări de reparație și consolidare a acoperișului bisericii, acțiune sprijinită financiar de Asociația Sașilor Transilvăneni din Germania.

Free No visiting

-