Close to Bucharest, on the edge of Grădinari village, confined by the Arges River and neighbouring the old Wallachian forests, we find a manor with a special charm. It is one of the countryside homes where the descendants of the Oteteleşanu family spent their summer holidays in the beginning of the 20th century. The property was animated by guests from the Bucharest elite. Since then, many years have passed over this architectural monument, which was eventually returned to the heirs. The Oteteleşanu family has deep roots and a long genealogy since the time of Michael the Brave. "Great minds, passionate patriots and in love with the national culture, Otetelişanu boyars influenced the history of these places, starting with Radu Otetelişanu, who was one of the secretaries of the Lord, during the reign of Michael the Brave, and to the famous Iordache Otetelișanu, art lover and philanthropist, or Iancu Otetelișanu, director of the National Theater. The members of the Otetelișanu family are a branch of the Buzeşti people. Exchequers, secretaries, leaders or politicians, these boyars were important figures not only in the history of Oltenia but also in the national one." "Whoever looks at the family trees of the two families," says Tudor Octavian with respect and admiration, "is shocked. Wherever you look, you find a famous name among them: Grigore Ureche, Iancu Jianu, Petrache Poenaru, Nicolae Bălcescu, Năsturel Herescu, Argetoianu. " Ioan Oteteleşanu was the son of Constantin Oteteleşanu, one of the founders of Logreşti Monastery in Gorj County. He was the director of the salt mines in the period between 1838-1841, gathering an important fortune. Between 1851-1853 he was Minister of Control during the reign of Barbu Ştirbei. In 1865-1866 "Conu Iancu Oteteleşanu" was Minister of Finance during the reign of Cuza, in the government of Nicolae Kretzulescu. In 1860, Iancu falls in love with Elena Filipescu, daughter of the great steward and exchequer Iancu Filipescu. He had known her since childhood. As Gh. Crutzescu recalls, Oteteleşanu's wife, Safta, realized her husband’s allegiance and although she loves him, she decides to get divorced in order "not to destroy his happiness." But the two, Safta and Elena, come to know each other and they even have a sort of "reconciliation moment" in front of Virgin Mary’s icon at Sărindar. Thus, the two women live sharing their love for the same man. Safta continues to stay nearby. It was a highly publicized "scandal" in the epoch. As far as Oteteleşanu is concerned, he was passionate about playing cards but also collecting postage stamps, being one of the first Romanian philatelists and one of the great philanthropists. On his death, in 1876, Iancu Oteteleşanu was honoured with royal funeral ceremony and the entire aristocracy of Bucharest was mourning. His first wife, Safta, who loved him so much, was said to have died the same day. Elena Oteteleşanu died in 1888. Directly linked to the history of our manor, the descendants of the famous family living at the beginning of the twentieth century, included the well-known Ottilia Michail, the famous painter of the Royal House, Queen Elizabeth’s (Carmen Sylva) and Nicolae Grigorescu’s protégé who was married to Șerban Oteteleşanu and grandmother of the painter Maria (Măriuca) Oteteleşanu. The Oteteleşanu family owned several properties in Bucharest, some of which gained the reputation of being the meeting place of the Bucharest elite; a house which today hosts the "Constantin Tănase" Theatre; The Oteteleşanu terrace (and gardens) where the first skyscraper was built in Bucharest - the Palace of Telephones. We listed some of the most important properties of the Oteteleşenu family, better known perhaps than the Manor in Grădinari. Modest compared to the others, it still had the glory of the boyars' mansions of the time, with a generous and elegant terrace in the North, a hall for receptions in the central area of the ground floor and a large park. Built at the end of the 19th century, the mansion reflects the alignment of the Romanian architecture to a new style borrowed from the French. As a reflection of the cosmopolitan orientation of the dominant classes, the shapes characteristic of the eclecticism that dominated the European architecture at that time, and in particular that characteristic to the French school, were preferred. The Oteteleşanu manor is built following an Eclectic style with predominantly Neoclassical elements and influences from the French Renaissance. Surrounded by a park of nearly two hectares, the mansion has a built-up area of 1220 sqm. The façades are well proportioned and have a great visual effect. The same style is found in the interior. The central lobby is free on all levels, with a skylight on top. The access to the building is done on the north and south façades through imposing terraces and ladders, and there is a third service access from where you can reach the basement. Both inside and outside there is a symmetry of the facades. Within the estate, there are also some annexes, ruined buildings, dating from a more recent period, as well as a fountain built once with the park. Being in an advanced state of degradation, both outdoors and indoors, the construction will require a rehabilitation project in order to make a great impression again. Due to its size and location, investing in the rehabilitation of this property would be a success since it can have multiple possible functions; it can serve as a holiday home, a hotel or a boutique hotel, an event center or even a nursing home or recovery clinic. An important asset is the proximity to Bucharest - the manor is just 29 km from Victoriei Square, and also the accessibility, it is only a few minutes away from the A1 highway, with direct access from the main road. With a dream view and at the same time so close to the city, the Oteteleșanu Manor in Grădinari opens up to many opportunities and looks forward to the project that will bring it back to life and to the owner that will grant it the glory it deserves. https://www.sothebysrealty.ro/

Lângă București, la marginea comunei Grădinari, pe malul Argeșului și învecinat cu pădurile vechii Valahii, se află acest conac, cu o istorie aparte. Este una dintre reședințele de la țară, unde își petreceau vacanțele, la începutul secolului XX, descendenții familiei Oteteleșanu. Vara, proprietatea era animată de musafiri din protipendada bucureșteană. De atunci au trecut mulți ani și multe evenimente peste acest monument de arhitectură, care într-un final a fost retrocedat moștenitorilor. Familia Oteteleșanu are rădăcini adânci și o genealogie îndelungată încă din vremea lui Mihai Viteazul. ”Minți luminate, mari patrioți și iubitori de cultură națională, boierii Otetelișeni au influențat, aproape fără excepție, istoria acestor locuri, încă de la Radu Otetelişanu, mare postelnic în sfatul domnesc al lui Mihai Viteazul, și până la vestitul Iordache Otetelișanu, învățat, iubitor de artă și filantrop, sau Iancu Otetelișanu, director al Teatrului Național. Otetelişenii sunt o ramură desprinsă din neamul Buzeştilor. Vistieri, postelnici, conducători sau politicieni, boierii Otetelișeni sunt figuri importante nu numai în istoria Olteniei ci și în cea națională” ”Cine are în față arborii genealogici ai celor două familii” – spune cu respect și admirație Tudor Octavian – ”este șocat. Oriunde ți-ai îndrepta privirea, dai de nume de manual: Grigore Ureche, Iancu Jianu, Petrache Poenaru, Nicolae Bălcescu, Năsturel Herescu, Argetoianu.” Ioan Oteteleşanu era fiul slugerului (dregătorului) Constantin Oteteleşanu, unul dintre ctitorii Mănăstirii Logreşti din județul Gorj. A fost director al Salinelor în perioada 1838-1841, adunând o importantă avere. Între 1851-1853 a fost Ministru al Controlului în timpul domniei lui Barbu Ştirbei. În 1865-1866 ”Conu Iancu Oteteleșeanu” a fost ministru de finanțe pe timpul domniei lui Cuza, în guvernul Nicolae Kretzulescu. Pe la 1860, Iancu se îndrăgostește de Elena Filipescu, fiica marelui logofăt și vistiernic Iancu Filipescu, pe care o cunoștea de când era copilă. Așa cum istorisește Gh. Crutzescu, soția lui Oteteleșanu, Safta, își dă seama și, cu toate că îl iubea, se hotărăște să divorțeze, “ca să nu-i strice fericirea”. Însă cele două, Safta și Elena, ajung să se cunoască și chiar are loc un ”soi de împăcare” în fața Icoanei Maicii Precista, la Sărindar. Astfel, cele două femei trăiesc împărțindu-și dragostea pentru același bărbat. Safta, care nu a avut tăria să se despartă cu totul, continuă să stea în preajma lui. A fost un ”scandal” extrem de ”mediatizat” și discutat în societatea bucureșteană a acelor vremuri. Cât îl privește pe Oteteleșanu, acesta era pasionat de jocul de cărți dar și de colecționarea de mărci poștale, fiind unul dintre primii filateliști români. Prin donația importantă făcută Academiei Române, el se înscrie și în rândul marilor filantropi ai României. La moartea sa, în 1876, lui Iancu Oteteleșanu i s-au făcut funeralii “de suveran” și întreaga aristocrație a Bucureștilor a fost în doliu. Prima sa soție, Safta, care îl iubea într-atât încât nu putea trăi departe de el, se spune că ar fi murit în aceeași zi. În 1888 moare și Elena Oteteleșanu, marea mecenată a Bucureștilor. Direct legați de istoria conacului nostru sunt descendenții celebrei familii care trăiesc la începutul secolului XX, dintre care enumerăm pe cunoscuta Ottilia Michail căsătorită cu Șerban Oteteleșanu, renumita pictoriță a Casei Regale, protejata Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) și a lui Nicolae Grigorescu și bunica pictoriței Maria (Măriuca) Oteteleșanu. Familia Oteteleşanu a deținut mai multe proprietăți în București, recunoscute în documente oficiale încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Unele au căpătat renumele de a fi locul de întâlnire al protipendadei Bucureștiului: o casă unde astăzi este Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”; Terasa (și grădinile) Oteteleșanu pe locul cărora s-a ridicat primul zgârie-nori din București – Palatul Telefoanelor. Am enumerat câteva dintre cele mai importante proprietăți ale Oteteleșenilor, mai cunoscute poate decât conacul din Grădinari. Mai modestă prin comparație cu celelalte, avea totuși strălucirea conacelor boierești ale vremii, cu o terasă generoasă și elegantă în partea de nord, un salon pentru recepții în zona centrală a parterului, un parc mare și îngrijit. Construit la sfârșit de secol XIX, conacul reflectă alinierea arhitecturii românești la un nou stil împrumutat din spațiul francez. Construit în stil eclectic cu elemente predominant neoclasice și influențe din Renașterea franceză, reflecta gustul cosmopolit al claselor dominante ale vremii. Au fost preferate formele caracteristice eclectismului și, în special, cele caracteristice academismului de școală franceză. Înconjurat de un parc de aproape două hectare, conacul are o suprafață construită desfășurată de 1220 mp. Fațadele sunt bine proporționate, cu ramele ferestrelor detașându-se pe un parament executat din cărămidă aparentă. Același stil se regăsește și la interior. Holul central este liber pe toate nivelurile, având deasupra un luminator. Accesul în clădire se realizează pe fațadele nord și sud prin intermediul unor terase și scări impunătoare și mai există un al treilea acces de serviciu, de unde se poate ajunge și la subsol. Atât la exterior cât și la interior există o simetrie a fațadelor, respectiv a compartimentării interioare. Pe domeniu mai există și câteva construcții anexe, degradate, dintr-o perioadă recentă, precum și o fântână arteziană construită odată cu amenajarea parcului. Aflat într-o stare precară, atât în exterior cât și la interior, conacul impune un proiect de reabilitare pentru a impresiona din nou. Prin dimensiunile proprietății și prin poziționarea pitorească pe malul Argeșului, investiția în reabilitare îi poate da o valoare deosebită, cu multiple posibilități de utilizare: casă de vacanță, pensiune sau boutique-hotel, centru de evenimente, de bătrâni sau clinică de recuperare. Un atu important este proximitatea Bucureștiului – conacul se găsește la doar 29 Km de Piața Victoriei - dar și accesibilitatea, pentru că se află la doar câteva minute de ieșirea de pe autostrada A1, cu acces direct din drumul principal. Cu o priveliște de vis, și în același timp atât de aproape de București, Conacul Oteteleșanu de la Grădinari așteaptă cu nerăbdare proiectul prin care viitorul proprietar să îi redea viața și strălucirea pe care o merită. https://www.sothebysrealty.ro/

Free The Mansion is abandoned and closed for visiting

-