Martinuzzi Castle, also known as Alvinc Castle, is a medieval castle in Vințu de Jos, in the Transylvania region of Romania. The fortress was one of the earliest and most influential works of the Italian Renaissance style in Transylvania. Its ruins are classed as a national heritage site, identified as AB-II-m-B-00394 in Romania's National Register of Historic Monuments. History Notable events In the night of 16–17 December 1551 George Martinuzzi was assassinated within the castle walls by General Giovanni Battista Castaldo. On 9 May 1595 Aaron the Tyrant was imprisoned and later poisoned here. In 1601 the Italian architects Simone and Fulvio Genga were accused of political intrigue and assassinated in the castle's dungeons by General Basta. In 1680, Metropolitan Sava Brancović was imprisoned by Michael I Apafi in the castle's dungeons. Between 1658 and 1661 the fortress was damaged by Ottoman and Tatar attacks. In 1715 the castle was owned by Transylvania's Roman Catholic Church, functioning as episcopal summer residence. In 1792, while occupied by Ignác Batthyány, the property caught fire and was later repaired. During Romania's communist rule, the castle continued to deteriorate, having been used as industrial storage, granary and as a meat processing plant. Northern parts of the structure collapsed in 1981. After the Romanian Revolution, the castle was abandoned and the ruins are facing imminent collapse. Mythology Oral tradition suggests that Castaldo assassinated Martinuzzi in an attempt to recover a stash of ancient coins, which the cardinal was rumoured to have acquired from local fisherman and hidden in the castle.

Castelul Martinuzzi a fost un castel medieval din Transilvania, ale cărui ruine se află în Vințu de Jos, județul Alba. Din anul 2010 este clasat ca monument istoric, cu codul AB-II-m-B-00394. Istorie Castelul a fost construit pe temeliile unei mănăstiri catolice înființate în jurul anului 1300. Mănăstirea respectivă, singura mănăstire dominicană din Transilvania ridicată în afara unui oraș, funcționa din plin în anul 1361. Viața monahală a fost afectată de incursiunea otomană din 1438. Refacerea mănăstirii s-a realizat anevoios, cu sprijin papal. La începutul secolului al XVI-lea obștea monahală era restrânsă, în contextul reformei protestante. Ultimul călugăr a fost alungat în 1534 de nobilul Nicolae Kozar, care a transformat mănăstirea în castel. Între 1546-1551 edificiul a fost consolidat și extins în stil renascentist de către Gheorghe Martinuzzi, guvernator al Transilvaniei, episcop de Oradea și cardinal. Clădirea avea un singur nivel, apărat de o incintă înconjurată de ziduri din piatră, cu intrarea dinspre nord-est și pod mobil. O serie de ancadramente renascentiste sunt atribuite arhitectului Domenico de Bologna. Alte fortificații includeau o palisadă dublă, pe laturile de est și sud, precum și valuri de pământ și șanțuri umplute cu apă captată din râul Mureș. După moartea lui Martinuzzi domeniul a fost preluat de generalul Giovanni Battista Castaldo, iar ulterior de reprezentanți ai principelui Andrei Báthory. Între 1575-1578 castelul este condus de Ștefan Báthory și Cristofor Báthory, iar după 1578, castelul intră în posesia Margaretei Mailath. În 1614 proprietatea a trecut în posesia principelui Gabriel Bethlen, care a comandat ample acțiuni de consolidare. Planurile arhitecturale au fost elaborate de Giacomo Resti, membru notabil al unui grupu important de arhitecti din nordul Italiei. Castelul Martinuzzi a fost prima lucrare majoră atribuită lui Resti, care l-a transformat într-o fortăreață monumentală, extinzând aripa originală și formând un hexagon regulat cu bastioane de apărare în colțuri. Acest tip de arhitectură, introdus pentru prima dată la Castelul Martinuzzi, a devenit ulterior popular în întreaga Transilvanie. O inscripție fragmentară din 1617, în latină, a supraviețuit încastrată în edificiul porții, cu următorul text: „Gabriel Bethlen, din mila lui Dumnezeu, principe al Transilvaniei, a ridicat pe propria sa cheltuială această poartă cu întregul zid în anul Domnului 1617, pe vremea birăului Akosi Gaspar”. Între anii 1658-1661 edificiul a suferit în urma atacurilor turco-tătare. În 1715 castelul a trecut în proprietatea Episcopiei Romano-Catolice din Transilvania, funcționând ca reședință de vară pentru episcopi. În 1792, în timp ce era ocupat de Ignațiu Batthyány, reședința episcopală a castelului a fost afectată de un incendiu, fiind ulterior reparată. Imobilul a fost naționalizat în timpul perioadei comuniste și folosit drept magazie, depozit de cereale, depozit de mobilă și ca fabrică de prelucrare a cărnii. Latura de nord a edificiului s-a prăbușit în 1981. În cursul cercetărilor arheologice efectuate în curtea castelului au fost descoperit pietre funerare legate probabil de mănăstirea dominicană care a funcționat aici. În anii 1991-1999 a fost determinată arheologic biserica mănăstirii, existentă pe axa est-vest a castelului, cu o lungime de 47 de metri. Corul bisericii era poligonal. Nava era boltită, cu o rețea de ogive gotice, sprijinite pe stâlpi adosați și console. Au fost recuperate două chei de boltă, lucrate de meșteri diferiți, reprezentând simboluri ale evangheliștilor. Materialul arheologic descoperit a inclus sistemul de încălzire după principiul hypocaustului antic, urme de sobe decorate cu scene religioase, precum și un atelier de metalurgie neferoasă aflat în exploatarea călugărilor. Prizonieri și evenimente notabile În noaptea dintre 16 și 17 decembrie 1551 Martinuzzi a fost asasinat în interiorul castelului de către mercenari imperiali conduși de generalul Giovanni Battista Castaldo. La 9 mai 1595 domnitorul moldovean Aron Vodă a fost închis, alături de familia sa, în castel, și ulterior otrăvit. Acesta fusese transportat sub pază militară de la Iași la Alba Iulia și ulterior la castelul din Vințu de Jos. În 1601 arhitecții italieni Simone și Fulvio Genga au fost asasinați în temnița castelului de generalul Giorgio Basta, acuzați că s-ar fi implicat în afacerile politice ale Principatului Transilvaniei în timpul lui Mihai Viteazul. În 1680 mitropolitul Sava Brancovici a fost închis în temnița castelului, din ordinul principelui Mihai Apafi I. Mitologie Tradiția orală susține că Martinuzzi ar fi fost asasinat de Castaldo pentru recuperarea unui tezaur de monede antice, pe care cardinalul l-ar fi preluat de la un grup de pescari care l-au descoperit din întâmplare la rădăcina unui copac pe râul Strei, în apropierea localității Sîntămărie-Orlea. Legende locale contemporane afirmă că proprietatea, aflată sub pericol de prăbușire, ar fi bântuită, sau că ar adăposti tezaure secrete.

Az alvinci Martinuzzi-kastély, más néven Martinuzzi–Bethlen-kastély romos állapotú műemlék Romániában, Fehér megyében. A romániai műemlékek jegyzékében az AB-II-m-B-00394 sorszámon szerepel. Fekvése Alvinc északi szélén található, a Borberek felé vezető út mellett, ahol a Pián patak a Marosba torkollik. Története A kastély helyén a 13. század végén egy domonkosrendi kolostor létesült, amely a 16. századra elnéptelenedett. A kolostort is magába foglaló uradalom birtokosa 1526-ig a szász univerzitás volt, azután Szapolyai János Radu de la Afumați havasalföldi fejedelemnek adományozta. Következő tulajdonosai Georg von Reicherstorffer, Kozárdy (Kosári, Kocsárdi, Hozárdi) Miklós, Majláth István és Radu Paisie havaslaföldi fejedelem voltak. 1546 körül került Martinuzzi (Fráter) György tulajdonába, aki a mintegy húsz éve nem műkodő kolostor épületét kastéllyá alakíttatta át. Martinuzzi meggyilkolását követően (1551. december 17.) Majláth örököseinek jutott, majd Bekes Gáspárhoz. A kerelőszentpáli csata (1575. július 9-én) után, amelyben Báthory István fejedelem legyőzte a trónkövetelő Bekest, a kastélyt Báthory szerezte meg. 1578-ban Majláth Margit férje, Iffiú János visszakapta Báthory Kristóftól. 1595 és 1597 között Báthory Zsigmond fogságában itt raboskodott Rettenetes Áron moldvai fejedelem, és itt mérgezték meg. 1601-ben Giorgio Basta a kastély börtönében ölette meg Simone és Fulvio Genga építészeket, azzal a váddal, hogy Vitéz Mihály uralkodása alatt beleavatkoztak az Erdélyi Fejedelemség belügyeibe. Több tulajdonosváltás után 1607-ben Báthory Gábor szerezte meg, és ettől kezdve a fejedelmi birtokok közé tartozott. Bethlen Gábor feleségének, Károlyi Zsuzsannának ajándékozta. 1615-től kezdve az eredetileg négyszögletű épületet hatszögletűvé építtette át reneszánsz stílusban. A mennyezeti festményeket Egerházi (Képíró) János készítette. Bethlen halála után az építkezést nem folytatták. 1658-ban a tatárok felgyújtották és kirabolták az akkor II. Rákóczi György birtokában álló kastélyt. 1680-ban I. Apafi Mihály ide záratta be Brankovics Száva szerb püspököt. Az önálló Erdélyi Fejedelemség megszűnése után a kastély a kincstáré lett. Az 1696-ban készült leltárban „romladozott, többire elpusztult” kastélyként írják le, melynek „körös-körül való árka csak fél készületban maradott volt ab antiqua, de most már nagy részen betölt.” 1715-ben a kastély a gyulafehérvári káptalan birtokába került, és az erdélyi katolikus püspökök nyári tartózkodási helyeként szolgált. 1733-ban Sorger Gergely püspök barokk kapuzatot építtetett hozzá. A nyugati bástyában kápolnát alakítottak ki. 1792-ben a kastély leégett; Batthyány Ignác püspök a helyreállítás mellett a bővítését is tervezte, de halála miatt csak a javításra került sor. 1808–1809-ben tervek készültek a kastély részbeni lakhatóvá tételére. Az 1930-as években lebontották a déli oldal romjait. A második világháborút követően az északi szárnyat raktárként használták, az 1970-es években egyes részeiben húsfeldolgozó üzem működött. 1981-ben beomlott az északi szárny udvar felőli sarka; a romos épület faragványai közül némelyek a gyulafehérvári múzeumban kaptak helyet. A romániai rendszerváltás után a kastély visszakerült a gyulafehérvári római katolikus érsekség tulajdonába. Leírása A közel szabályos hatszög alaprajzú kastély északi oldalán egy kapu, egy torony, valamint egy emeletes kastélyépület található, az északnyugati sarkon egy bástya maradványaival, amelyhez egy lépcsőház kapcsolódik. A nyugati sarkon szintén egy bástya és egy torony áll. Az udvart délkelet és északkelet felől kőfal határolja. A kastélyt körülvevő vizesárok maradványai is láthatóak.

Free Free Information tables Ruins of the castle

-

-