Castrul roman Apulum a fost unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii romane de pe teritoriul Daciei.(apoi) El a fost construit în anul 106, pe malurile Mureșului, la o distanță de cca 20 km de cetatea dacică Apoulon. Construirea castrului a fost determinată de cantonarea în această zonă a Legiunii a XIII-a Gemina (106-271), dislocată din Vindobona, actualul oraș Viena. Legiunea avea rolul de a păzi ținutul aurifer și drumul de transport al aurului către Roma. Dimensiunile castrului erau 400 x 400 metri, în timp ce clădirile adiacente castrului, așa-numitele canabae legionis, se extindeau pe o suprafață de aproximativ 500 x 700 de metri pătrați. Castrul roman Apulum a fost reședinta guvernatorului Daciei Superior și apoi a Daciei Apulensis. În imediata vecinătate a castrului s-au dezvoltat așezările romane Colonia Aurelia Apulensis, iar mai apoi Colonia Nova Apulensis. Descoperiri În anul 2011, în lunile martie - aprilie, s-au descoperit importante artefacte romane din perioada castrului. În apropierea porții a IV-a Cetății „Alba Carolina” arheologii au descoperit un basorelief din marmură, cu dimensiuni aproximative 50 cm x 30 cm, ce înfățișează probabil centurion purtând lorica musculata și mantie pe umeri; mâna dreaptă ținând o suliță iar mâna stângă sprijnind un scut oval. Personajul are barbă, ceea ce ar indica un posibil personaj din a doua jumătate a secolului al II-lea, spre dinastia Severilor. Armele reprezentate indică un soldat din trupele ecvestre ori din trupele auxiliare. Basorelieful este încadrat de un chenar roșu având la bază un text din care s-a putut citi „SECUNDA RUDIS”. Textul latin se traduce ca „a doua sabie de lemn”. Aceasta era un simbol de promovare în carieră pentru gladiatori la rang de ofițer în armata romană și totodată un simbol al libertății la gladiatori. Conform inscripției se atestă faptul că acest personaj este un instructor de gladiatori sau un personaj care a putut fi promovat în legiune, după ce a fost eliberat din statutul de gladiator și care a fost adus ca instructor pentru trupele staționate în castru. În apropierea Bisericii Romano-Catolice s-a descoperit un altar votiv închinat zeiței Nemesis, zeița romană a răzbunării, cu dimensiuni de 1 m x 60 cm. Acestă descoperire i-a făcut pe cercetători să emită ipoteza existenței unui edificiu sacru în cadrul castrului. S-a descoperit Pretorium-ul castrului, drumului roman „Via Principalis”, precum și fundațiile barăcilor soldaților. Situația actuală Materiale din vechiul castru roman s-au folosit la ridicarea cetății medievale din care s-au păstrat 3 fortificații. În prezent, castrul, parțial reconstruit, este inclus în „Traseul celor trei fortificații”, un obiectiv turistic ce le oferă vizitatorilor orașului Alba Iulia posibilitatea de a călători în timp de-a lungul a două milenii de istorie, printre vestigiile a trei fortificații, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeași locație, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman Apulum (106 d.Ch.), Cetatea Medievală Bălgrad (sec. XVI-XVII) și Cetatea Alba Carolina, fortificație de tip Vauban (sec.XVIII).

A tábor a Második Dák háborút követően, még Traianus császár korában létrejött valamikor 106 és 117 között. A háborúban részt vevő XIII Gemina legio egyike lesz a traianusi provinciában tartózkodó legióknak és az egyetlen marad, amely a provincia teljes fennállása alatt végig Daciában marad, kisebb szüneteket vagy hadjáratokat kivéve, amikor a legio néhány vexillációja vagy a keleti hadjáratokban, vagy Poetovioban fog majd ideiglenesen tartózkodni a Kr.u. III. században. A legiotábor kialakitásának helye elsősorban stratégiai okokból került a Maros egyik legmagasabb teraszára: a verespataki aranybányák közelsége, a colonia Sarmizegetusát, a provincia fővárosát és az északi Limest összekötő fő császári út találkozása a Maros völgyével, valamint a sóút fő szállitási csomópontja is itt helyezkedett el. A legújabb elméletek szerint, a legiotábor része volt ugyanakkor a provincia nyugati határvédelmének - ellentétben a régi elmélettel, amely szerint a provincia belső védelmét biztosította és belső erőd volt. A traianusi időszakban - amely a provincia életében elsősorban a konszolidációról szólt (az úthálózat, infrastrúktúra kiépitése, a bányák működésének elinditása, a bányavidék létrehozása és a hadsereg letelepedése) - a tábor feltételezhetően egy föld-fa tábor lehetett, bár ennek nyomait és pontos kiterjedését sajnos egyelőre nem sikerült megnyugtatóan tisztázni. A későbbi időszakban, valószínűleg Hadrianus császár korában (117-138) az erődöt kőfalakkal erősítik meg és elnyeri ma ismert területét. A római castrum feltárása a XIX. század vége óta folyamatosan zajlik, ám különösen az 1950-es években, az 1990-es évek elején és 2010 óta, a Vauban vár átalakitásakor sikerült az egykori római erőd számos elemét feltárni. Jelenleg, ismert az erőd déli kapuja (porta principalis dextra), a via principalis egy részlete és az azt övező belső épületek alapja és padlófütése és az erőd központi épülete, a Principia, melynek 2011-es gyors feltárása súlyos műemlékvédelmi botrányt váltott ki romániai és nemzetközi berkekben is. Az egyelőre rövid közlésekből ismert feltárás során számos jelentős, Caracalla császár korára datált felirat került elő. Ma, a Principia egy része restaurált-újraépített állapotban egy új múzeumban látogatható. A római erőd területén feltártak néhány katonai barakkot is. Jól ismert volt már a XIX. században is a római erőd nyugati fala, igaz, annak részleteit csak az elmúlt időszakban, az erdélyi fejedelmi palota restaurálása folyamán tártak fel. A castrum északi falának részleteire 2016-ban bukkantak, a Museikon múzeum kialakitásakor kezdeményezett munkálatok alkalmával. Az 1990-es években, az Apor palota területén végzett ásatások során feltárták a római erőd keleti falának részleteit is, valamint a római árokrendszer részleteit. A Vauban vár XVIII. századi kialakitásakor súlyosan rongálódott az erőd déli része, így annak fala is, melynek köszönhetően az erőd déli kiterjedése egyelőre nem ismert. Az erőd területén belül ma már több, mint félszáz ásatás ismert, így beépitettsége és a XI. század óta folyamatosan alakuló építéstörténete ellenére viszonylag jól ismert. Kevés adat maradt fent azonban a római erőd kora középkori és középkori történetéről, amely korszakban foganatosított változásokról máig megosztó vélemények születtek. Annyi bizonyos, hogy az egykori római erődre teljes egészében ráépül az első, középkori erődítmény. Maga a város is - Beográd, Gyula fehér vára - az egykori római legiotáborról kapja nevét. A fejedelemségkorig a római erődön csak minimális változásokat eszközöltek. A későbbiekben, különösen Bethlen Gábor idején alakítják át a középkori várat, amelynek egyik forrása Visconti térképe 1711-ből. Ezt követi a XVIII. század első felében a Vauban vár kiépitése, amely gyökeresen megváltoztatja az egykor római erőd még látható nyomait is.

Castrul roman Apulum a fost unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii romane de pe teritoriul Daciei.(apoi) El a fost construit în anul 106, pe malurile Mureșului, la o distanță de cca 20 km de cetatea dacică Apoulon. Construirea castrului a fost determinată de cantonarea în această zonă a Legiunii a XIII-a Gemina (106-271), dislocată din Vindobona, actualul oraș Viena. Legiunea avea rolul de a păzi ținutul aurifer și drumul de transport al aurului către Roma. Dimensiunile castrului erau 400 x 400 metri, în timp ce clădirile adiacente castrului, așa-numitele canabae legionis, se extindeau pe o suprafață de aproximativ 500 x 700 de metri pătrați. Castrul roman Apulum a fost reședinta guvernatorului Daciei Superior și apoi a Daciei Apulensis. În imediata vecinătate a castrului s-au dezvoltat așezările romane Colonia Aurelia Apulensis, iar mai apoi Colonia Nova Apulensis. Descoperiri În anul 2011, în lunile martie - aprilie, s-au descoperit importante artefacte romane din perioada castrului. În apropierea porții a IV-a Cetății „Alba Carolina” arheologii au descoperit un basorelief din marmură, cu dimensiuni aproximative 50 cm x 30 cm, ce înfățișează probabil centurion purtând lorica musculata și mantie pe umeri; mâna dreaptă ținând o suliță iar mâna stângă sprijnind un scut oval. Personajul are barbă, ceea ce ar indica un posibil personaj din a doua jumătate a secolului al II-lea, spre dinastia Severilor. Armele reprezentate indică un soldat din trupele ecvestre ori din trupele auxiliare. Basorelieful este încadrat de un chenar roșu având la bază un text din care s-a putut citi „SECUNDA RUDIS”. Textul latin se traduce ca „a doua sabie de lemn”. Aceasta era un simbol de promovare în carieră pentru gladiatori la rang de ofițer în armata romană și totodată un simbol al libertății la gladiatori. Conform inscripției se atestă faptul că acest personaj este un instructor de gladiatori sau un personaj care a putut fi promovat în legiune, după ce a fost eliberat din statutul de gladiator și care a fost adus ca instructor pentru trupele staționate în castru. În apropierea Bisericii Romano-Catolice s-a descoperit un altar votiv închinat zeiței Nemesis, zeița romană a răzbunării, cu dimensiuni de 1 m x 60 cm. Acestă descoperire i-a făcut pe cercetători să emită ipoteza existenței unui edificiu sacru în cadrul castrului. S-a descoperit Pretorium-ul castrului, drumului roman „Via Principalis”, precum și fundațiile barăcilor soldaților. Situația actuală Materiale din vechiul castru roman s-au folosit la ridicarea cetății medievale din care s-au păstrat 3 fortificații. În prezent, castrul, parțial reconstruit, este inclus în „Traseul celor trei fortificații”, un obiectiv turistic ce le oferă vizitatorilor orașului Alba Iulia posibilitatea de a călători în timp de-a lungul a două milenii de istorie, printre vestigiile a trei fortificații, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeași locație, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman Apulum (106 d.Ch.), Cetatea Medievală Bălgrad (sec. XVI-XVII) și Cetatea Alba Carolina, fortificație de tip Vauban (sec.XVIII).

Free 10.00 RON WC - It is a large former fort in Romania - It includes ancient gates and monuments

-

-