Founded by great sword-bearer Mihai Cantacuzino (the equivalent of a minister today) in the 17th century, ColţeaHospital was not only the first hospital in Bucharest but also one of the first bases of medical education in Romania. With a history of over three centuries, the hospital located in the heart of Bucharest is today one of the top medical institutions in Romania, operating in one of the most beautiful buildings in the center of the capital. Colţea Hospital is part of the Colţea architectural complex - a landmark of the modern Bucharest of the last century, and an important part of what the center of the capital is today. Moreover, this ensemble remained in the history of Bucharest as one of the most important and valuable constructions of the early 17th century. The story of Colţea Hospital began when Mihai Cantacuzino, a descendant of one of the oldest families in Europe - the Cantacuzino family, bought a small wooden church and the land around it to build the most important of his constructions, namely the Colţea monastery ensemble. This ensemble bears the name of Colţea Doicescu, the man who sold the land on which the small wooden church was built to the great sword-bearer Cantacuzino. The Colţea monastery complex, built between 1698-1714, included the large church, three chapels symmetrically arranged on the eastern, northern and southern sides of the church, and the first hospital in Bucharest, which is still functional and is known today as the Colţea Hospital. The hospital was inaugurated in December 1704, but completed in 1706. It was the first medical unit in Wallachia. In the beginning, the hospital had 24 beds (12 for women and 12 for men) and operated based on the model of the hospital of S. Lazzaro e Mendicanti in Venice, being funded with money from the monastery. However, it was not what the hospitals are today, but an institution specialized in health problems of the poor who were sick or disabled. During the reign of Ștefan Cantacuzino, a nephew of Mihai Cantacuzino, the entire architectural ensemble was surrounded by a wall and a gate tower, which was known as Colţei Tower. This was a landmark of the Bucharest of those times, being the tallest construction of the city in the 18th-19th centuries. It was demolished, however, in 1888, to make way for the future Brătianu Boulevard. In 1739, a fire seriously affected the buildings forming the Colţea complex, including the hospital and the church. They were rebuilt but the earthquake in 1802 and the neglect of some trustees led to the ruin of the old hospital. A project to rebuild the hospital began in 1836 and took five years. At the time of reopening, the hospital had 60 beds. Moreover, the Small School of Surgery was also inaugurated at Colţea, this being the first school of medical education in the Principalities of Moldavia and Wallachia, which functioned until 1852. The Colţea Hospital was then expanded in the coming years. For example, the first specialized departments - medicine and surgery - were set up in 1859, followed in 1863 by the ophthalmology department. The first workshop of medical instruments was opened a few years later in 1869. In addition, the hospital also became the first base of the National School of Medicine during this period. Some of the personalities who worked at Colţea Hospital are Petre Herescu, Constantin Angelescu, Aurel Babeş, Vintilă Ciocâlteu, Bazil Theodorescu, and Nicolae Kretzulescu. However, this building didn’t survive either, being demolished and replaced in 1887. The last 100 years have also brought major changes to the Colţea Hospital. Nearly 20 years ago, in 1999, the Government decided to modernize the Hospital and the Colţea Church, an investment that unfolded over a period of about 10 years. The medical, hospitalization and outpatient health care facilities, as well as the educational and research facilities and the amphitheater, were revamped. Investments were also made in high-performance equipment. Moreover, the gardens were also renovated, while the statue of Mihai Cantacuzino, which still stands today in the yard of the Colţea complex, was also restored. Today, Colţea Hospital is one of the most modern medical units in Bucharest and in the country. https://www.romania-insider.com/

Spitalul Clinic Colțea este un spital din București situat în sectorul 3 al municipiului. Unitate medicală cu tradiție, spitalul a fost locul în care au profesat mari nume românești în domeniul medical precum Nicolae Crețulescu, cel care a pus aici bazele școlii de microchirurgie. Spitalul Colțea a fost una din primele baze de învățământ medical din România. Istoric A fost primul spital din București, construit la 14 decembrie 1704, din inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino, pentru a fi un spital pentru săraci. Organizarea și funcționarea spitalului s-a făcut după modelul spitalului Ospedale di S. Lazzaro e Mendicanti din Veneția. În anul 1716 este menționat ca farmacist la Spitalul Colțea Johann Stanislaus Gratovsky. Primele spitale nu reprezintă spitalele de astăzi ci sunt instituții specializate în problemele oamenilor săraci bolnavi sau infirmi. Primul astfel de loc din Țările Române extracarpatice ia naștere în prima jumătate a secolului al XVII-lea în Suceava dar poate cele mai interesante și importante sunt Colțea, Pantelimonul și spitalul Sf. Spiridon din Iași. Cele trei așezăminte sunt mari complexuri monastice unde săracul își păstrează valoarea spirituală iar copiii săraci beneficiau de mici, dădeau de pomană oamenilor ce nu se puteau întreține, ajutau în fiecare an fete sărace să se mărite, contribuiau la răscumpărarea prizonierilor și plăteau taxele de hirotonisire preoților săraci. Mănăstirea Colțea a fost construită la sfârșitul secolului al XVII-lea sau la începutul secolului al XVIII-lea de către familia Cantacuzino prin spătarul Mihai Cantacuzino. Ca majoritatea spitalelor ridicate pentru săraci în această perioadă rolul pe care îl are acest așezământ este acela de a-i ajuta pe cei bogați să își răscumpere greșelile ajutându-i pe săraci. Și în Țările Române săracii nu au alt rol decât de a-i ajuta pe cei bogați să-și găsească iertarea păcatelor. Spitalul era gestionat de opt epitropi, patru primari și patru secundari, care erau supravegheați de marele vornic și marele logofăt, aceștia supravegheau, dar nu puteau să intervină, sarcina lor era de a media relația dintre epitropi și domnie. Cei patru epitropi primari țineau evidențele contabile și răspundeau în fața celor secundari o dată pe an, aceștia erau iertați de dările către vistieria regală. În incinta mănăstirii, ridicată în perioada 1695-1697, începând cu acest ultim an, spătarul a ridicat un spital cu 24 de paturi după modelul vechiului spital venețian „Santo Lazzaro e Medicanti“, spițerie „cu felurite leacuri și felurite buruieni tămăduitoare“, casă pentru chirurg, școală, odăi pentru dascăli și alte acareturi toate acestea fiind gata pe la 1714-1715 când nepotul său Ștefan le-a împrejmuit pe toate cu un zid. Pe la 1746 cei opt epitropi ai mănăstirii Colțea au considerat că este necesar să crească veniturile veniturile așezămintelor ridicând un han care se afla, după cum indică planul maiorului Borroczyn întocmit între 1847-1852, aproximativ pe actuala stradă a Doamnei, pe partea stângă cum privim din bulevard, înglobând în curtea sa și biserica Sf. Prooroc Ilie (azi Biserica Bulgară). Perioada de glorie a hanului n-a durat prea mult. După 1785, dată până la care se numărase printre hanurile de frunte ale Bucureștilor, datorită deselor ocupații străine, cutremurelor și incendiilor, dar și nepăsării unor epitropi mai puțin gospodari Hanul Colței începe, încet-încet a se ruina, până când, la exact 100 de ani de la construirea sa este demolat. Biserica și spitalul au fost afectate de un incendiu în 1739 dar au fost refăcute. Cutremurul din 1802, dar și nepăsarea unor epitropi mai puțin gospodari au dus la ruinarea fostului spital, care avea să fie reconstruit în anul 1836 după planurile arhitecților Conrad Schwink și Faiser, construcția fiind isprăvită la 1842. Nici această clădire nu a rezistat mult fiind la rândul său demolată și înlocuită, la 1887, cu cea pe care o vedem și astăzi. Spitalul se află astăzi în plin proces de renovare. Nicolae Iorga și Nicolae Vatamanu văd în complexul Colțea o copie a spitalelor venețiene S.S. Pietro e Paolo și Ospedale di S. Lazzaro, spitale venețiene care aveau unicul rol de a închide săracii și cerșetorii pentru a nu împânzii locurile publice, acesta semănau mai mult cu niște penitenciare decât cu spitale care ajutau oamenii bolnavi. Complexul nu este mare, iar numărul redus de paturi pentru bolnavi arată că este mai degrabă în faza incipientă de experiment și nu un spital, cu rolul de a elimina cerșetorii de pe străzi de mărimea spitalelor venețiene amintite mai sus. Trebuie să menționăm că spitalul pentru săraci nu avea un buget propriu ci primea un procent care varia între 17% și 34% din bugetul întregii mănăstiri Colțea și se descurca cu ajutorul donațiilor făcute de clasele superioare. Practic erau două spitale unul pentru 12 bărbați săraci și străini bolnavi și unul pentru 12 femei sărace și bolnave, pentru cei din clasa mijlocie care nu își puteau însă permite îngrijiri în altă parte exista o chilie potrivită pentru ei și nu erau obligați să stea în spital. Este greu să încadrăm spitalul într-o categorie specifică în mare parte pentru că nu existe documente care să ateste ce se dorea exact de la acest spital, singurul lucru pe care îl putem face este să tragem concluzii din datele oferite. Spitalul este construit în mare parte în jurul ideii de ajutorare reciprocă și a spiritului creștin, religios. Dar cu toate astea este extrem de greu să nu observăm că un taler pe zi pentru necesarele a 24 de bolnavi nu este o sumă care să asigure și hrana și îngrijirea medicală a acestora. Spitalul Colțea era format din așezămintele în care erau tratați săracii și o școală, iar cu toate că erau tratați și oameni care nu făceau parte din clasa de jos, nu stăteau în același loc cu ceilalți bolnavi, pentru săraci complexul semăna mai mult cu un azil decât cu un spital. Cu toate asemănările dintre spitalul Colțea și spitalele venețiene este greu să îl încadram exact într-o categorie clară în mare parte din lipsa datelor, nu se cunoaște nivelul pauperismului din acea perioadă iar în aceste condiții nu putem să știm dacă rolul spitalului, privind capacitatea lui redusă nu este mai degrabă decât un test pentru a putea cât de bine ar funcționa sau dacă este chiar o încercare de ajutorare a persoanelor nevoiașe.

Charge It is one of the top medical institutions in Romania, operating in one of the most beautiful buildings in the center of the capital

-