The Mikó Castle is a fortified castle in Miercurea Ciuc (Csíkszereda), Romania. It is among the city's most important monuments, and today houses an ethnographic museum devoted to Székely heritage. Work on the castle, which is 75 m long and 70 m wide, began on 26 April 1623 and probably was completed in the 1630s. In style, it resembles the castles at Iernut, Vințu de Jos and Lăzarea. It is named after Ferenc Mikó (1585–1635), who began building it a decade after becoming supreme captain of the Csíkszék (Ciuc), Gyergyószék (Gheorgheni) and Kászonszék (Caşin) Székely seats, later merged into Csík County. Documents of the time also refer to it as "Mikó's new citadel". The first written document to mention the citadel dates to 1631. After Ferenc Mikó's heirs died prematurely, the citadel came into the possession of Tamás Damokos, supreme judge of Csíkszék. On 21 October 1661, Turkish and Tatar troops led by Ali, Ottoman pasha of Temeşvar Province, invaded Csíkszereda, occupying and burning the citadel. It was rebuilt in 1714-16 under orders from Habsburg General Stephan Steinville, as attested by a stone inscription above the entrance gate. In 1735, the Austrian engineer and colonel Johann Conrad Weiss drew up the castle's plan. This is the oldest surviving plan of the building, and has been important to those studying both its history and the stages of its construction. For the rebuilt citadel, the Austrians designed a defensive system involving four Italian-style bastions, remnants of which are still visible on the south side. On the southwest side, they built a gunpowder depot, while converting the south bastion into a chapel. The chapel ceiling is decorated in modest stucco, following a late-Baroque design. The Gothic window frames were placed later on. The ground-floor rooms have dome-shaped cylindrical ceilings with groin vaults. Above the window sills there are tall, narrow, rectangular embrasures. The fortified castle played an important defensive role at the eastern border of the Habsburg Empire. Through the mid-20th century, the building was used by the troops of various armies. In particular, it served as a barracks for Habsburg troops until 1764. From 1764 to 1848 it was the residence of the commander of the 1st Székely Regiment of the Transylvanian Military Frontier, part of the Military Frontier. During the Transylvanian Revolution of 1848, part of the Revolutions of 1848 in the Habsburg areas, it served as the headquarters of Sándor Gál, commander of the Székely revolutionary forces. In 1970, following a thorough restoration, the Ciuc Szekler Museum, established in 1930, moved into the castle. Additionally, part of the Kájoni János County Library, including a rare documents collection, has operated in the castle since 1978. The building is classified as a historic monument by the Ministry of Culture and Religious Affairs.

Castelul Mikó, cu plan geometric regulat și bastioane italienești, ridicat în stilul renașterii târzii, este cel mai vechi și mai important monument istoric al orașului Miercurea Ciuc. Poartă numele constructorului, Francisc Mikó (1585-1635), în documentele vremii fiind menționată și ca noul castel al lui Mikó. Construirea castelului a început în primăvara anului 1623, la zece ani după ce proprietarul a devenit căpitan suprem al scaunelor secuiești Ciuc, Gheorgheni și Casin. Personalitate marcantă a vieții politice ardelene de la începutul secolului al XVII-lea, Ferenc Mikó, pe lângă această funcție, a fost și consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat și cronicar. Construirea castelului cu plan patrulater și o suprafață de 75x70 m a fost terminată, probabil, în anii treizeci ai secolului al XVII-lea. Primul document scris care atestă existența edificiului construit datează din 1631. Mikó primise drept danie de la Gabriel Bethlen „domeniul domnesc din Szereda” și, în același timp, aprobare de construire a cetății. Totuși moștenitorul, József Mikó, a fost dat în judecată de către Pánczélos István și Balázs din Martonfalva pentru că tatăl său, cu ocazia construirii cetății, și-a însușit pământurile lor fără a-i despăgubi. După 1636 castelul trece în proprietatea lui Damokos Tamás, jude suprem al scaunului Ciuc. La 21 octombrie 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, pașă de Timișoara, invadează Ciucul, ocupă și incendiază castelul. Este reconstruit în anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial Stephan Steinville, așa cum atestă și inscripția în piatră așezată deasupra porții de intrare a cetății. În 1735, Johann Conrad Weiss, inginer, colonel austriac, realizează planul castelului, cel mai vechi plan cunoscut până acum, care reprezintă și un document important privind istoricul și etapele de construire. În jurul castelului reconstruit austriecii au proiectat un sistem de apărare cu patru bastioane italienești, ale cărui urme sunt și astăzi vizibile pe latura sudică. Pe latura vestică au construit un depozit de praf de pușcă, iar bastionul sud-vestic l-au transformat în capelă. Tavanul capelei este decorat cu stuc modest, în stil baroc tîrziu, iar ancadramentul gotic al ferestrelor este rezultatul unor transformări ulterioare. Încăperile de la parter au tavan în formă de boltă cilindrică, cu penetrații de bolți cu dublă curbură. Delimitarea nivelelor este marcată în exterior de un brâu de piatră cioplită. La fiecare bastion, la înălțimea podului, sunt goluri de tragere. Cetatea astfel întărită a reprezentat un punct strategic important la granița de răsărit a Imperiului Habsburgic. Până la organizarea prin forță a regimentelor secuiești de graniță (1764) este cazarmă a trupelor imperiale, iar după aceea, până în 1849, reședință a comandantului Regimentului I secuiesc de graniță. În timpul revoluției din 1848-1849 a fost sediul comandantului forțelor revoluționare din Secuime, Gál Sándor. Și după înfrângerea revoluției, cetatea a rămas în folosința armatei. În 1890, în fața cetății, de o parte și de alta a porții-bastion, este ridicată o clădire, care a fost demolată în 1990. În anii 1880 șanțul castelului este umplut. Până la mijlocul secolului al XX-lea, cu mici întreruperi, cetatea a fost în folosința armatei. În 1970, după o restaurare generală, a devenit sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului, înființat în 1930. Aici se desfășoară anual, Festivalul European de Muzică Veche (inițiat în anul 1980, interzis de regimul comunist în perioada 1986-1989), cu recitaluri și concerte de muzică cultă, cu acces liber, precum și Universitatea de Vară de Muzică Veche (din anul 2008).

A Mikó-vár késő reneszánsz kori, szabályos alaprajzú ó-olaszbástyás várkastély, Csíkszereda egyik legfontosabb nevezetessége. Építője neve után Mikó-várnak, vagy ahogyan a korabeli dokumentumokban megjelenik, Mikóújvárnak nevezték. A várárok maradványaival együtt műemlékként van nyilvántartva. Fekvése Az 1891-ben Csíkszereda városához kapcsolt Martonfalván található, a város középkeleti részén. Több irányból közelíthető meg: a Petőfi Sándor utca, a Dózsa György utca és a Nicolae Bălcescu utca felől. A Vár tér 2. szám alatt található. Története Az építés A vár építését 1623 tavaszán kezdték el, tíz évvel azután, hogy tulajdonosa, Hidvégi Mikó Ferenc (1585–1635) Csík-, Gyergyó- és Kászonszék főkapitánya lett. Mikó Ferenc a 17. század eleji erdélyi politikai élet kiemelkedő egyénisége, az említett funkciója mellett Bethlen Gábor fejedelem bizalmas tanácsosa, diplomata és krónikaíró volt. Az épület tervezője valószínűleg Giacomo Resti, a fejedelem építésze volt. A mintegy 75x70 m alapterületű, négyszögletes főúri kastély építését valószínűleg a 17. század harmincas éveiben fejezték be. Az első írásos dokumentum, mely igazolja a vár létezését, egy 1631-ből származó deliberátum. Mikó Bethlen Gábortól kapta ajándékba a „szeredai fejedelmi jószágot” és egyben engedélyt a vár felépítésére, de halála után közvetlenül (1635) fiát, Józsefet azért fogta perbe martonfalvi Pánczélos István és Balázs, mert atyja kárpótlás nélkül sajátította ki földjeiket a vár építésekor. Az örökös korai halála után özvegye, Macskási Ilona másodszor is férjhez ment, s így a vár hosszabb ideig az alsócsernátoni Damokos család sarja, ifjabb Damokos Tamás csíkszéki főkirálybíró kezében volt. 1661. október 21-én Ali temesvári pasa török és tatár csapatai betörtek Csíkba, a várat elfoglalták és felégették. A 18. és a 19. század A vár újjáépítésére 1714-1716 között került sor gróf Steinwille Stephan császári tábornok vezetése alatt, amit a bejárati kapu fölött elhelyezett, kőbevésett felirat is igazol. 1735-ben Johann Conrad von Weiss osztrák mérnökkari ezredes elkészítette a várkastély alaprajzát, mely a vártörténet fontos dokumentuma. Az újjáépített vár köré négy új olaszbástyás külső védőövet terveztek, melynek maradványai ma is láthatók a déli oldalon. Az osztrákok a kastély délnyugati oldalához egy szögletes kis lőporraktárat építettek és a déli bástyát kápolnává alakították át. A kápolnamennyezetet szerény, késő barokk stukkó díszíti, ablakainak gótikus formája későbbi átalakítás eredménye. A bástyák földszinti helyiségeit dongaboltozatok fedik, homlokfalaikon két-két ablaktengely található, főpárkányuk fölött pedig magas és keskeny, négyszögletes lőrések sorakoznak. Az így megerősített vár a Habsburg Birodalom keleti védelmi vonalában játszott szerepet. 1764-ig, a székely határőrség erőszakos megszervezéséig a császári csapatok laktanyája, ettől kezdve 1849-ig az első székely gyalogezred táborkarának székhelye. Az 1848–49-es forradalom és szabadságharc idején itt volt Gál Sándor hadiszállása. A szabadságharc leverése után is katonai hatóságok birtokolták a várat. 1890-ben a kapubástya oldalához egy-egy épületszárnyat építettek, melyeket 1990-ben bontottak le. Az 1880-as években fokozatosan feltöltötték a vársáncot. Régebbi funkciói és jelene Rövid időközöket leszámítva – amikor különböző intézmények és hivatalok működtek a várban – egészen a 20. század közepéig a katonaság használta a várat. 1970-ben, nagyméretű restaurálás után itt kapott helyet az 1930-ban alapított Csíki Székely Múzeum. Az 1970-es évektől 2012-ig a Kájoni János Megyei Könyvtár egyes részlegei kaptak itt helyet. Jelenleg a Csíki Székely Múzeum található az épületben. Az utóbbi években a vár udvarán tartják a minden évben megrendezett Csíkszeredai Régizene Fesztivált. 2009-ben a vár előtti teret, a Vár teret felújították. 2011 januárjában Kelemen Hunor akkori kulturális és örökségvédelmi miniszter bejelentette, hogy 2012 végéig teljes mértékben felújíthatják a Mikó-várat.

Free 15.00 RON Court: 3.00 RON Seniors, Students: 10.00 RON Children: 7.00 RON 0 - 7 years: free 10.00 RON Family: 35.00 RON WC info@csikimuzeum.ro - The Castle houses a museum - Closed on Mondays - Photo permit: 10.00 RON/Video permit: 15.00 RON - Guided tours: 40.00 RON/100.00 RON - Gift shop

-

-