The castle gained its current shape during the time of Wesselényi Miklós the Elder. He was also the one who built the estate’s stable in 1771. There is a statue of a horse inside the stable, which was sculpted by Johannes Nachtigall. The famous stud of horses was the pride of the Wesselényi family, and was passed down from father to son. Wesselényi Ferenc was Báthory István’s loyal ally and excellent chamberlain. He became the estate’s first lord in 1584, when he received Hadad and Jibou, together with twenty-six villages and the title of baron. The construction of one of Transylvania’s most beautiful baroque castles began in 1778 and lasted for more than thirty years. In 1805, Kazinczy Ferenc made his first trip in Transylvania and met Franz Neuhauser in Jibou. The young artist had been working on the diner’s canvas painting depicting a hunting scene when Kazinczy arrived. The castle gained its current shape during the time of Wesselényi Miklós the Elder. He was also the one who built the estate’s stable in 1771. There is a statue of a horse inside the stable, which was sculpted by Johannes Nachtigall. The famous stud of horses was the pride of the Wesselényi family, and was passed down from father to son. The castle was eventually finished in 1810. The building bears both baroque and classicist elements, its loggia with large arcades, and four corner towers being of particular interest. After its nationalization, the castle’s interiors were completely changed. Its decorative elements, window and door frames were removed. Every movable piece of furniture or installation was stolen, including stoves, paintings and ornamental pieces. Neuhauser’s paintings were coated over. The castle’s rooms were used as classrooms, the castle first became a primary school, later a boarding school, pioneers’ house, museum, as well as a research centre for nature-loving youths. The English landscape garden became a botanical garden, the stable a cafeteria, and a go-kart track was established in the castle’s courtyard. Currently only the children’s education centre is still functioning. The lion statues that can be seen in the garden had been brought there in the 70’s from the Jósika Miklós Castle. Property status: the castle has been returned to the inheritors. https://castleintransylvania.ro/

Ansamblul castelului Wesselényi din Jibou este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul orașului Jibou, operă a arhitectului ceh Franz Wrabetz. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 139820.04. Ansamblul este format din următoarele monumente: castel (cod LMI SJ-II-m-A-05075.01); parc (cod LMI SJ-II-s-A-05075.02); curie (cod LMI SJ-II-m-A-05075.03); manej (cod LMI SJ-II-m-B-05075.04); seră (cod LMI SJ-II-m-B-05075.05); grajd (cod LMI SJ-II-m-B-05075.06); șură (cod LMI SJ-II-m-B-05075.07); criptă (cod LMI SJ-IV-m-A-05075.08). Istoric Dintre construcțiile ce compun ansamblul, prima și cea mai veche este „curia” (reședință nobiliară modestă), despre care József Bíró în anii '40 notează că i se spune „bucătăria veche”. Așa cum arată o inscripție cu ornamente baroce de deasupra intrării de vest, clădirea a fost refăcută din temelii în 1702 de către baronul István Wesselényi (prefect al comitatului Solnocul de Mijloc, președintele Dietei în 1716) și de contesa Kata Bánffy (fiica lui György Bánffy I, guvernator al Transilvaniei între 1691–1696). Pe fațada de est, deasupra intrării în pivniță, se găsește o a doua inscripție care amintește restaurarea clădirii în 1749 de către următoarea generație ce a deținut domeniul, István Wesselényi și Polixenia Dániel. Următoarea clădire din ansamblu ca vechime este grajdul, construit tot de cuplul István Wesselényi și Polixenia Dániel (care au construit și palatul din Comlod), în 1775, pentru a adăposti herghelia familiei. József Bíró presupune că, influențați de lucrările întreprinse la Bonțida și de legăturile de rudenie care îi legau de familia Bánffy, și pe baza similarităților dintre cele două grajduri, comanditarii ar fi angajat o parte dintre meșterii ce lucraseră la Bonțida: arhitectul Peter Grimmer și sculptorul Johannes Nachtigall, căruia Bíró îi atribuie sculptura în formă de cal de pe inscripția care comemora construcția grajdului. Această inscripție încă mai marchează clădirea grajdului, fiind redescoperită relativ recent, în urma desprinderii unei părți din tencuiala ce o acoperea. Sculptura atribuită lui Nachtigall este parțial distrusă. Cripta familiei Wessélenyi, aflată pe un deal în apropierea ansamblului nobiliar, astăzi aproape dispărută, este atribuită de József Bíró acelorași comanditari. Anul construcției este totuși necunoscut. Pe pereții criptei se aflau pietre funerare ale diverșilor membri ai familiei, datând încă din timpul Renașterii târzii. O parte dintre aceste pietre funerare se găsesc în biserica reformată din Jibou iar inscripțiile lor pot fi citite în arhiva Institutului Național al Patrimoniului din București. În 1771 Miklós Wesselényi a construit un manej. Pe latura estică a clădiri a fost așezată o placă ce atesta faptul că Miklós Wesselényi, „locotenent în regimentul de husari [comandat de] Bethlen, a ridicat clădirea în 1771”. Deasupra plăcii se afla un al doilea căluț de piatră, foarte asemănător celui realizat de Johannes Nachtigall pentru inscripția grajdului. Această sculptură i-a fost atribuită de către József Bíró lui Anton Schuchbauer. Construcțiile la clădirea reprezentativă a palatului sunt legate de căsătoria baronului Miklós Wesselényi cu fiica istoricului Mihály Cserei, Ilona Cserei, și de stabilirea curții nobiliare a familiei pe domeniul de la Jibou. Construcția clădirii monumentale de la Jibou a început la 1778. În 1781 Wesselényi a intrat în conflict cu vecinul său din Gârbou, Johann Haller, pe care l-a atacat cu peste 500 de oameni înarmați. Fapta a fost condamnată de împărat, și Wesselényi a ajuns la închisoarea din Kufstein, iar lucrările palatului au fost încetinite și chiar oprite până în 1796. Lucrările de amploare au reînceput la palatul Wessélenyi din Jibou abia în 1796, probabil datorită apariției arhitectului ceh Franz Wrabetz. Acesta a lucrat între 1780–1790 în Ungaria, pe domeniile lui János Sennyei și Miklós Vécsey, de unde a ajuns la Gârceiu, unde a lucrat la o construcție pentru contele Károly Andrássy. Wrabetz acumulase numeroase datorii și intrase în conflict cu nobilii ce îl angajaseră. Totuși, familia Wessélenyi îl angajează și, în plus, îl ajută să iasă din situațiile tensionate în care ajunsese cu alți comanditari. În perioada șederii la Jibou, care a durat din primăvara până în toamna lui 1796, Wrabetz s-a ocupat de amenajarea interioarelor. În această perioadă s-au comandat numeroase piese de mobilier de la Viena și s-au plătit pictori care să decoreze camerele. Interioarele au fost terminate în anul 1800. Interioarele au fost pictate de Franz Neuhauser și Johann Martin Stock, doi pictori renumiți în Transilvania la acea vreme, cel din urmă în special pentru portretele sale în stil rococo, realizate pentru membrii patriciatului din Sibiu. Interioarele erau decorate cu peisaje reprezentând castelul din Jibou, scene de vânătoare ale baronului Wessélenyi sau scene istorice. Dintre picturile ce se aflau la palatul din Jibou se păstrează portretul contesei Wessélenyi, astăzi la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca. Deasupra pavilionului central al palatului au existat trei statui reprezentând personaje mitologice. Acestea au fost realizate în anul 1805 de Antal Csűrös și reprezentau copii de o calitate mai slabă a sculpturilor palatului Bánffy din Cluj-Napoca. Printre alți meșteri care au lucrat la Jibou se numără arhitectul domeniilor familiei Károlyi, Josef Bittheuser, care a terminat cele două pavilioane sudice. Acesta a activat pe șantierul de la Jibou începând cu anul 1800. În 1810 lucrările de construcție și amenajare ale ansamblului erau terminate. După naționalizare, interiorul castelului s-a schimbat total. Elementele decorative, ancadramentele și tâmplăria au fost îndepărtate. Mobila, sobele, tablourile și obiectele decorative au fost toate furate, iar picturile lui Neuhauser au fost vopsite. Camerele castelului au devenit săli de clasă, iar clădirea a devenit școală generală, apoi liceu cu internat, casa pionierilor, muzeu și stațiune experimentală a tinerilor naturaliști. Parcul englez a fost transformat într-o grădină botanică, manejul în sală de mese, iar curtea în pistă de carting. În prezent, în castel funcționează doar palatul copiilor. Leii de piatră, aflați în grădină, au fost aduși aici la sfârșitul anilor '70, de la castelul Jósika din Surduc. În 2011, Éva Teleki a primit prin retrocedare palatul și o parte din anexe. Cripta familiei Wesselényi, grajdul și manejul rămân în posesia Centrului de Cercetări Biologice Jibou care își propune să le restaureze și să le redea circuitului turistic. În 2015, castelul a fost scos la vânzare de Artmark Historical Estate pentru un preț de pornire de 1,5 milioane de euro.

A Wesselényi-kastély Romániában, Erdélyben, Szilágy megyében, Zsibón található. Története Építésétől 1945-ig A kastély első ura, Wesselényi Ferenc 1584-ben Báthory István híve és nagyérdemű kamarásaként kapta meg Hadadot és Zsibót, huszonhat faluval és a bárói címmel. Erdély egyik legszebb barokk kastélyának tartott épületet 1778-ban kezdték el építeni. A munkálatok több mint harminc évig tartottak. 1805-ben, Kazinczy Ferenc első erdélyi útja alkalmából Franz Neuhausert, a fiatal festőművészt találta Zsibón, aki a kastély ebédlőjének vászonra festett vadászjelenetein dolgozott. A kastély mai formáját idősebb Wesselényi Miklós idejében nyerte el, a kastély melletti lovardát is ő építtette 1771-ben. A lószobrot, amely az istálló falán látható, Johannes Nachtigall faragta. A Wesselényiek büszkesége volt a messze földön híres zsibói ménes, amely apáról fiúra szállt. A kastély végül 1810-re készült el. Az épületen barokk és klasszicista építészeti elemek keverednek, nagy árkádos loggiája és a középkori hagyományoknak megfelelő négy sarokbástyája különösen látványos. 1849. augusztus 25-én, tizenkét nappal a honvédsereg Görgey tábornok által vezetett főerőinek világosi fegyverletétele után (itt 32 ezer ember adta meg magát), Kazinczy Lajos is letette a fegyvert a kastély udvarán. A hivatalos okmányokat a kastély nagytermében írják alá. Kazinczy Lajos – Kazinczy Ferenc nyelvújító és író fia – serege összesen 8 ezer honvédet és 20 ágyút számlált. 1945 után 1959-ben egyesült a román és a magyar iskola, ezért az ötödik-tizenegyedik osztály a Wesselényi-kastélyban kapott helyet. Az egyesített iskola 1 igazgatóval, 2 aligazgatóval, 35 tanárral és 13 tanítóval kezdte meg a tanévet. 1971-től pedig az úgynevezett Pionírháznak adott otthont. Napjainkban a kastélyban minden év májusában Vörösmarty Mihály Szavalóversenyt rendeznek. Jellemzése A kastély kétszintes, nyújtott négyszög alaprajzú kiemelkedő középpel és szélekkel. Két pavilonja szimmetrikusan helyezkedik el és választja le a kert felőli fogadóudvar sarkát. Kemény Zsigmond A két Wesselényi Miklós című portréjában így írta le a kastélyt: „A Szamos völgyében … körülvéve Erdély álomszerűen kies tájképeivel, egy büszke kastély uralkodik a vidék fölött. Széles homlokcsarnoka, a fedelezet csillogó kúpjai, a messzevetett szárnybástyázatok, a domb, melyre az épület főrészei fektetve vannak, parancsoló és arisztokratikus tekintetet adnak a kastélynak; ámbár az utas, ha közel jő, észre fogja venni, hogy a vár alakú fényes ház lassanként egy tág, de elosztásaiban kényelmetlen földesúri lakká változik, melynek alaprajza több fitogtatást, mint célszerűséget tanúsít. Mennyi természetbáj, mennyi szeretet, mennyi iszony, mennyi férfibú és történeti gyász lebeg e kastély és széles parkja fölött, mely a szomszéd hegyek széléig nyúlik, s míg lankáján a legnemesebb gyümölcsök ér nek, tetőiről a vadvizek és záporesők a megszaggatott földrepedések közül ágyúgolyót és tengeri csigát sodranak alá, a természeti és állami nagy küzdések emlékeit.” A Wesselényi-kripta maradványa a kastély közelében található, itt van eltemetve idősebb és ifjabb Wesselényi Miklós. Parkjában botanikai kiállítás látható.

Free Castle Garden - Private property, closed for visitors - You can visit only the botanical garden

-

-