According to word-of-mouth information, the kula was built by Ghiţă Cuţui, a pandúr captain and his son Constantin, around 1815. According to a very beautiful legend, a group of Turks from Ada-Kaleh Island kidnapped Ghiţă Cuţui’s wife. The pandúr sold part of his land to pay the ransom claim and then he built the kula. Constantin Cuţui started building “Sfinţii Împăraţi’’ Church located in a nearby area around 1836. The painting was finished in 1840 at the expense of his son, Mihalache. The kula was wrecked by the German occupation troops in 1916, and after 1930 Constantin I. Cuţui and Ioana Cuţui tried to restore the building, but failed. Cuţui kula remained ruined after 1954 and up until 1963, when architect Iancu Atanasescu designed the restoration project. The project was taken over by architect Rodica Manciulescu in 1965 who continued the works until completion, in 1968. The kula was home to an ethnographic museum until 1965. Description: The brick building has a rectangular form on two floors. The cellar, found on the ground floor, has very thick walls that support a “barrel” vault that stands on five transversal arches. The upper floor is reached on an oak ladder, the staircase walls being penetrated by ramparts, through which the access into the kula was protected. The floor, where the porch is located, has several rooms whose partition underwent several changes over time. The ceilings are made of plastered beams, and the flooring from wide oak planks. The porch has trilobate arcades, six on the main side and one at the north-western free end. Outside the building, the facades are decorated with small panels located irregularly from the arcades, and large panels on the other surfaces of the floor. The church was built in 1836 by Constantin Cuţui, the son of the pandúr captain Ghiţă Cuţui. Since the founder died in the meantime, the church was painted at the expense of his son Mihalache in 1840. Subsequently the church underwent small changes; it was being fully paved in cement and a new door was installed. The brick church has the shape of a nave with a porch, nave, narthex, and altar with two towers. On the Northern side, a circular little tower was erected to protect the stairs towards the steeple tower. An inscription is written in Cyrillic letters on the porch wall: “This holly and Godly church celebrating patrons Saint Emperors Constantine and Helen was founded by boyar Constandin Cuţui in 1836 and was painted at the expense and due to the effort of Sir Mihalache, son of Constandin Cuţui, in 1840, under the rule of emperor Nicolae Pavlovici, in the 10th day of the month of August, painter Constandin”. The painting is made as a fresco by painter Constantin. In the founders’ section, the whole family of Constantin Cuţui is painted, men wearing the old boyar’s suit, while women are dressed in the Western fashion. A peasant woman dressed in the traditional costume is painted on the North wall. The text explains the fact that she is “aunt Iţa who cooked food for them at the holy church”. It seems that this portrait was meant to show the painters’ gratitude to this peasant woman who cooked food for them. This theme is also found in the churches in the Voloiac and Jirov Villages, found near the Broşteni settlement. Nowadays, the church is in an advanced state of degradation, and needs urgent intervention. https://www.kule.ro/

În Oltenia ocolită de marile rute turistice ale României, culele vechilor boieri așteaptă să își deschidă porțile pentru călătorii care caută locuri autentice și istorii de demult. Zurbagii bejeniți, bașbuzuci și manafi puși pe jaf, tâlhari, lotri și haiduci fără căpătâi, pazvangii din Vidin și cârjalii din Ada Kaleh, turci, turciți și ghiauri. Laolaltă, buni de ocnă, de ștreang și de glonț. Au lăsat în urmă fum de flintă slobozită, scrum de casă arsă și jale necuprinsă prin satele Olteniei. Din para focului s-au ridicat culele cele albe – turnuri de zid gros, clădite de boiernașii locului, ca să stea stavilă în calea cetelor. Erau vremurile tulburi ale sfârșitului de veac XVIII și începutul celui următor. Țara s-a mai așezat de atunci, pe măsură ce pazvangiii și cârjaliii au intrat din lexicul primejdiei imediate în dicționarul de arhaisme, ca termeni nemaiauziți pentru soldați rătăcitori, în slujba pașalelor de la sud de Dunăre. Și culele s-au schimbat. După 1990, unele au fost retrocedate, altele sunt în continuare în proprietatea statului, funcționând ca muzee sau așteptând alte vremuri, mai bune.Mergând spre sud de la Târgu-Jiu, în județul Mehedinți, un indicator maro arată lapidar spre cula din Broșteni. Cula Cuțui din localitate a fost retrocedată doamnei O.Socol, medic veterinar din Drobeta Turnu-Severin, urmașa boierilor care au ridicat cula. La prima vedere, casa-cetățuie pare o clonă a culei Cornoiu de la Curtișoara. Masivă și albă, cu plan dreptunghiular, se ridică la fel, ca o prelungire organică, din câmpia albă care o înconjoară.Înăuntru, familia Socol a construit cu mult efort și dragoste un muzeu al familiilor boierești Cuțui și Cernăianu , cu care primii au ajuns să se înrudească îndeaproape. Deși masivă pe exterior, în interior, Cula Cuțui nu este mai mare decât o casă obișnuită, cu trei camere la etaj, și o pivniță largă, la parter. Un cerdac cu coloane, la etaj, și o cameră „secretă”, în spatele beciului, întregesc ansamblul. Cula Cuțui , reședință fortificată a boierilor din Broșteni a fost construită în 1815 de către Ghiță Cuțui pe locul unei construcții mai vechi a familiei sale. De proporții mai reduse, cula se incadrează în acest tip de construcții de proveniență balcanică. Cula are un parter cuprinzând beciul și un etaj accesibil printr-o scară interioară, are o singură ușa de lemn ușor de baricadat. Zidurile groase, uneori de peste un metru ferestrele reduse la simple metereze, dispuse pentru un cât mai larg câmp de tragere,un foișor, un pridvor de pe stâlpi asigurând supravegherea zonei. În general elementele constructive fiind preferate a avea o bine definită funcție utilitară, aspectul artistic fiind secundar. Parterul este format dintr-un beci larg. El are intrarea pe latura de sud-est printr-o ușa masivă, complet restaurată. Zidurile sunt groase de 1-1.10m din cărămizi bine arse de dimensiuni 26/13/16 cm. Beciul are o boltă cilindrică susținută de cinci arcuri. Accesul la etaj se făcea printr-o scară cu 20 de trepte din lemn de stejar, ce comunica cu pridvorul de unde se putea intră în încăperile etajului. Sub scară se află o mică încăpere cu acces din beci printr-o ușa scundă. Intrarea era apărată de două guri de tragere dintre care una se află în dreptul scării cu direcția de tragere oblică și în jos, iar cea de a două la etaj, cu direcția de tragere în jos. Etajul are ziduri groase de 90 cm. Acesta cuprinde pridvorul și patru încăperi diferit dimensionate care nu comunica între ele. Pridvorul are șase arcade pe latura principala și una pe latura nord-vest. Sunt arcade trilobate care se sprijină pe coloana de zidărie, îngroșate în partea inferioară. Parapetul este prevăzut cu două guri de tragere în direcție oblică și în jos În exterior decorația este simplă, constând de îngroșarea chenarelor de zidărie, a delimitării panourilor din dreptul parapetului și a existenței coloanelor foișorului. Monumentul nu are inscripții, iar meșterii zidari nu se cunosc. Astăzi monumentul este restaurat, într-o formă identică construcției originale de către familia Socol , descendenți ai familiei Cuțui. https://culacutui.ro/

Free Free The Manor has a museum

-