In the region of Moldavia, on the historical road that links the towns of Iași and Vaslui, lies the village of Țibănești and on its outskirts lies the domain of Petre P. Carp, consisting of the manor and various annex buildings, a church and a mausoleum together with a dendrologic park. The history of the Carp family domain began in 1646 when chief jailor Carp Lungul bought the land from chief treasurer Enache. For 12 years the property remained in the family until it was sold to the treasurer of the time, Necula Manole. The domain changed various owners by sales and inheritances until it became property of Nicolae Gherghel around 1750. In 1771 the domain together with the whole village of Țibănești in the county of Vaslui was bought by the great courtman Gheorghe Carp, the grandson of jailor Lungul Carp. Thus the domain returned to the Carp family. After the death of Gh. Carp, during the 19th century the domain was inherited by his son Ion Carp and his wife Safta Pătrașcu. The manor of Țibănești was built around the 1820s by Ion Carp. In the first stage of construction the building had two stories. Previous to this, a church had been erected in the village to serve both the family and the community. The son of Ion Carp, Petrache Carp, himself a courtman, after having completed his studies abroad in Vienna and Berlin, infused with the western culture and spirit, returned to the family’s domain and created the landscape design for the dendrological park around the 1830s. Petrache Carp’s generation was the first to use the manor as a holiday venue for the warm months of summer and autumn, dedicating a lot of time to agriculture and vineyards. Petre P. Carp, born in Iași in 1837 was the son of Petrache and Smaranda Carp (daughter of Iorgu Radu). In 1862 he returned from his studies abroad in Berlin and Bonn and became a founding member of Junimea, a cultural and literary society based in Iași. He was also actively involved in the political life of the Conservative Party, an icon of which he soon became. In the same way he got personally involved in managing the Țibănești domain. During the last decades of the 19th century and the beginning of the 20th, Petre P. Carp was elected into the parliament and nominated twice as prime minister on behalf of the Conservative Party. In 1873 in Vienna he married Sevastia, the daughter of the rich landlord and politician Ion Cantacuzino. In 1874, after his death, his wife inherited the domain of Țibănești. How Petre Carp used to manage his domain is illustrated in various written accounts and monographic studies. He preferred to personally manage it and not give it off to an administrator, as it was customary. He also did charity works for poor villagers and contributed to the raise of living standards on his domain by building a school and a medical facility on the on his expense. In 1905, Petre Carp rebuilt the manor adding a second story, on top of the two existing and thus creating a generous loggia to admire the whole park. During this period the manor and domain were visited by the french writer André Bellesort, whose written accounts offer an insight into the life of the domain. The 1907 peasant uprising passed mostly unnoticed on Țibănești domain, mostly because of the way the landlord cared for the peasants working on it. During the Great War, Țibănești was located behind the enemy lines hosting a hospital for typhoid fever which decimated the population of the area during that time. During the war the family lived in Bucharest and later in Iași. The fever claimed many soldiers on the front amongst whom, Petre Carp the son of the politician, buried in the family mausoleum on the domain. During the Agrarian Reform of 1921, the peasants of Țibănești were given around a thousand hectares of the Carp domain. The domain was so extensive that even after the second agrarian reform of 1945 it still had around 69ha, the manor and its annex buildings. After the death of Petre Carp (the politician) his wife and his son Nicolae continued to manage and maintain the domain, overseeing the two agrarian reforms and a second world war. Nicolae Carp continued to live at Țibănești until 1949. In 1949 the domain was nationalised. The manor, the annex buildings (the cellar, the dairy, the administrator’s house, the mausoleum) and the whole park ended up receiving different functions over the communist period: local CAP, Children’s Club, etc. At the time the buildings were taken over by the state they were shabby and some of them derelict, thus forcing the local authorities to oversee repairs and transformations so as the buildings could serve their new functions. The mausoleum built in neogothic style in reinforced concrete and designed by the famous engineer Gustave Eiffel, serves as a resting place for all the members of the Carp family related to this domain. From Ion and Petrache Carp and their wives to Petre, the dead son during the Great War, all are interred here. In the 1960s a professional school (carpentry, mechanics, textile) was built in the park, thus a part of the land became property of the Ministry of Education. Even though the buildings were used during all the time the school functioned, they were not properly maintained leading to a derelict state and various structural problems. These were all written down in the technical evaluations made during the time. After 1989 the owner of that time, the Local Council of Țibănești, began much needed restoration and consolidation works required by the state of the manor and its annex buildings. During this period, the main building was architecturally disfigured and the annex buildings were demolished. In 2001 the legal heirs of Elisabeta Sturdza, the daughter of Petre P. Carp, began the reclaiming process. In 2005 part of the land and the manor were given back to the rightful owners. The dendrologic park was deemed impossible to be reclaimed as being part of the public domain and a natural preserved area. The heirs refused the legal compensations for the park and sued the local authorities over this cause. At the present time traditional craftsman workshops (reaching their 9th edition) are being annually organized on the domain by Maria Association and Pro Patrimonio Foundation (president Şerban Sturdza) in partnership with the “Les Compagnons du Devoir” association and the Romanian Order of Architects. These workshops are dedicated to both the local community and those from outside of it that wish to learn the traditional construction and restoration techniques. http://monumenteuitate.org/

Conacul din Țibănești este un conac construit la începutul secolului al XIX-lea de familia boierilor Carp în satul Țibănești din județul Iași. Ansamblul conacului Petre P. Carp de la Țibănești se află pe "Lista monumentelor istorice din județul Iași 2004" la nr. 1529, având codul IS-II-a-A-04264. El este compus din cinci monumente cu același regim: Biserica "Adormirea Tuturor Sfinților", având codul IS-II-m-A-04264.01 - 1819 Conacul Petre P. Carp, având codul IS-II-m-A-04264.02 - secolul al XIX-lea Mausoleul familiei Petre P. Carp, având codul IS-IV-m-A-04264.03 - 1819 Parcul conacului, având codul IS-II-m-A-04264.04 Corpul anexă - Gang, având codul IS-II-m-A-04264.05 Istoric Vechimea familiei Carp Familia Carp s-a stabilit în Moldova în secolul al XVI-lea, venind din țările baltice. La începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir citează familia Carp, în Descriptio Moldaviae, printre principalele neamuri boierești ale Principatului Moldovei. În anul 1646 armașul Carp Lungul cumpără moșia Țibănești de la vistiernicul Enache. Aceasta este vândută 12 ani mai târziu vistiernicului Necula Manole. Prin cumpărare și moștenire, moșia trece pe la mai mulți proprietari, ajungând în 1750 în stăpânirea lui Nicolae Gherghel. În anul 1771, când Nicolae Gherghel s-a hotărât să-și vândă proprietatea, marele ban Gheorghe Carp a făcut uz de dreptul de ”protismis” și a cumpărat întreg satul Țibănești din Ținutul Vasluiului. Marele ban Gheorghe Carp era strănepotul armașului Carp Lungul, nepotul paharnicului Gheorghe Carp și fiul jitnicerului Toader Carp. El s-a căsătorit cu Safta Nacu și au dus o existență îmbelșugată, stăpânind printre alte moșii și răzășii din Bucovina și o parte din Țibănești. A murit în 1802, moșia trecând prin moștenire la fiul său, biv vel aga Ion Carp. Acesta era căsătorit cu Safta Pătrașcu și aveau împreună o stare materială înfloritoare. Construirea conacului Conacul Carp de la Țibănești a fost construit în jurul anului 1820, de către Ion Carp, având inițial doar parter și un etaj.[6] El construise în sat, cu un an mai înainte, o biserică cu hramul "Duminica Tuturor Sfinților". Întors de la studii de la Viena și Berlin, unde se obișnuise cu luxul european, fiul său, paharnicul Petrache Carp, a dorit să înfrumusețeze domeniul boieresc, amenajând în jurul anului 1830 un parc în jurul conacului. El și-a adus aici soția, Smaranda, fiica boierului Iorgu Radu din Ținutul Tutovei. Ei obișnuiau să locuiască la conac de la începutul verii până la sfârșitul toamnei ocupându-se de agricultură și de viticultură. Au avut împreună doar un singur copil: Petre P. Carp, care s-a născut la Iași, la 29 iunie 1837. Petre P. Carp a urmat studii liceale la Berlin și apoi studii superioare la Facultatea de Drept și de Științe Politice de la Universitatea din Bonn, unde a obținut titlul de doctor în drept. În toamna anului 1862 a revenit în țară, devenind fondator al societății Junimea. Pleacă la București pentru a urma o carieră politică; devine membru al Partidului Conservator, ajungând o personalitate marcantă a vieții politice românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. În anul 1870 devine ministru de externe în Guvernul Manolache Costache Epureanu (1). Este ales deputat și îndeplinește demnități înalte în statul român, fiind de două ori prim-ministru (1900-1901 și 1911-1912). În 1873 Petre P. Carp s-a căsătorit la Viena cu Sevastia, fiica moșierului Ion Cantacuzino, fost ministru. În anul următor, bătrânul Petrache Carp moare, lăsându-i moștenire și moșia de la Țibănești. Deși era implicat în viața politică a României, P.P. Carp a continuat să se implice în administrarea moșiei părintești. Petre P. Carp petrecea mult timp la moșia sa din Țibănești, preferând să și-o administreze personal în loc de a arenda pământul unui intermediar. El era corect în relația cu țăranii: obișnuia să le dea loc de casă, uneori și "merinde" sau o parte dintr-o pădure tocmai pentru a nu-i vedea trăind în mare sărăcie. Pe copiii silitori îi trimitea pe banii lui la școli pentru a învăța o meserie. S-a implicat în viața satului: a construit o școală și un dispensar medical și a adus preot, cântăreț, învățători și medic. În vara anului 1905, pe când era retras din activitatea politică, P.P. Carp a reclădit conacul, adăugând un al doilea etaj peste cele două nivele existente, cu o terasă mare de unde se întindea o frumoasă vedere asupra parcului. În acea perioadă l-a primit aici pe scriitorul francez André Bellessort care va aminti în lucrările sale despre timpul petrecut la Țibănești și despre frumusețea locurilor. În timpul Răscoalei de la 1907, țăranii din Țibănești nu s-au răsculat împotriva boierului Petre P. Carp, deoarece acesta s-a purtat cumsecade cu țăranii care îi lucrau pământul. În perioada Primului Război Mondial, familia Carp a locuit la București, iar conacul său din Țibănești a adăpostit un spital pentru bolnavii cu febră tifoidă. Fiul său, Petre Carp (1890-1916), a murit pe front și a fost înmormântat în mausoleul de la Țibănești. După război, Petre P. Carp a murit la 19 iunie 1919 la Țibănești și a fost înmormântat într-un sarcofag de marmură din mausoleul familiei, aflat în parcul conacului. După moartea lui Petre P. Carp, de moșia din Țibănești s-a ocupat soția sa, Sevastia (1853-1947) și fiul său, Nicolae Carp, care a continuat să locuiască acolo până la naționalizarea conacului. Cu prilejul reformei agrare din 1921, țăranii din Țibănești au fost împroprietăriți cu peste o mie de hectare din moșia familiei Carp. În urma reformei agrare din 1945, moștenitorii familiei Carp au păstrat conacul și acareturile, plus 69 de hectare de teren. Confiscarea proprietăților În martie 1949, proprietatea familiei Carp a fost confiscată de stat, printre clădirile preluate de autorități, conform procesului verbal întocmit cu acel prilej, aflându-se conacul cu 12 camere, o cramă, trei pivnițe, o lăptărie și locuința administratorului. La acel moment, imobilul era într-o stare nu prea bună, fiind necesare lucrări de reparații. Conacul a fost reparat, iar în următorii 50 de ani s-au făcut doar lucrări curente de întreținere. În conac s-au instalat pe rând sediul C.A.P.-ului Țibănești, sediul asociației agricole locale și, în final, Clubul Copiilor. Parcul conacului a fost lăsat în paragină. În jurul anului anul 1960, pe terenul parcului s-a construit o școală cu profil profesional – tâmplărie, mecanică, textile. Școala a construit un teren de sport în parc, printre arborii ornamentali plantați de familia Carp. Clădirea școlii și terenul aferent de 2450 mp au intrat în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării. În perioada regimului comunist și în anii următori de după Revoluția din decembrie 1989, clădirile de pe domeniul conacului au fost reparate fără nicio grijă față de stilul arhitectural al ansamblului. Conacul a fost analizat de specialiști, constatându-se următoarele: pereții portanți ai structurii de rezistență erau fisurați, tavanele având și ele fisuri și deformații; pereții exteriori erau degradați, ei fiind acoperiți cu straturi succesive de tencuieli; șarpanta și învelitoarea erau crăpate și putrede pe alocuri; unii pereți aveau igrasie și infiltrații de apă, din cauza nereparării burlanelor de scurgere a apelor. Din cauza degradărilor suferite, clădirea devenise vulnerabilă la cutremure. Pentru a reduce acest risc, în perioada 1996-2001 s-au executat lucrări de reparații capitale. Acestea au constat în: consolidarea fundațiilor prin lățirea acestora; consolidarea pereților de zidărie prin rezidirea zidăriei cu dislocări și injectarea fisurilor din pereți; consolidarea pereților existenți prin cămășuiri pe ambele fețe ale zidurilor cu plase din oțel; planșeele din lemn au fost înlocuite cu planșee din beton armat; șarpanta a fost consolidată cu scoabe, bride și buloane, înlocuindu-se în totalitate căpriorii, cosoroabele, tălpile, popii, cleștii și parțial panele în zonele degradate; astereala din scânduri de rășinoase și lucarnele au fost refăcute; s-a montat o învelitoare din tablă zincată în solzi cu dimensiuni de 40x40 cm în câmp și 25x25 cm pe lucarne; părțile componente din lemn ale podului au fost ignifugate și tratate cu insecticide și fungicide. În perioada 1996-1997, a fost demolată o clădire anexă în care funcționau toaletele conacului. Conacul a fost consolidat în mod grosolan, fiind încorsetat în beton. Retrocedarea conacului În anul 2001, frații Ioan și Alexandru (Sandu) Sturdza au cerut Primăriei comunei Țibănești și Inspectoratului Școlar Județean Iași să le retrocedeze proprietățile deținute de mama lor, Elisabeta Sturdza (1874-1963) - fiica lui Petre P. Carp, care fuseseră confiscate de stat în martie 1949. Printre bunurile solicitate se aflau conacul, construcțiile anexe și 2 ha de teren. Printr-un ordin emis de Ministerul Educației și Cercetării în 2005, li s-au retrocedat celor doi urmași conacul, construcțiile anexe și un teren de 1,5 ha. Din cauza faptului că terenul devenise parc dendrologic (datorită multitudinii speciilor plantate aici) și făcea parte din domeniul public, Primăria și Consiliul local Țibănești au refuzat să restituie terenul în natură. Moștenitorii solicitanților, Alexandra Maria Sturdza și Șerban Sturdza, au refuzat să primească oferta de un miliard de lei vechi ca despăgubire pentru cele 1,5 hectare ale parcului dendrologic. Șerban Sturdza, urmașul lui Ioan Sturdza, decedat la 25 august 2005, a formulat o plângere în justiție prin care solicita anularea dispozițiilor Primăriei Țibănești. Încă din 2004, arhitectul Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România, afirma că dorește să realizeze în sat ateliere de manufactură destinate salvării patrimoniului. În iunie 2009, Ordinul Arhitecților din România, împreună cu mai multe organizații neguvernamentale din Franța și România, Școala "Petre P. Carp" din Țibănești, Consiliul Local și Primăria Țibănești, a organizat la conacul din localitate un "Atelier de forjat fier", unde să se învețe tehnicile tradiționale și moderne a fierului forjat ornamental pentru restaurarea monumentelor istorice. În prezent, Conacul Carp din Țibănești se află în proces de restaurare. Arhitectură Conacul Carp din Țibănești a fost construit pe un strat de umplutură de pământ, de culoare neagră-cafenie. Clădirea are dimensiunile de 22,8 x 17,0 m. Fundațiile sunt din blocuri de gresie calcaroasă, cu lățimea egală cu cea a zidurilor ce se sprijină pe ele și adâncime de fundare cuprinsă între -1,10 m și -4,50 m. Clădirea are un beci la adâncimea de -3,67 m. Pereții sunt din zidărie de cărămidă, planșeele din lemn, iar acoperișul din lemn cu învelitoare din tablă. Mausoleul familiei Carp În parcul conacului se află un mausoleu al familiei Carp. El a fost construit din beton, în stil neogotic, după planurile inginerului francez Gustave Eiffel care a ajuns și la Țibănești în vizita sa în România. În interior, se află două sarcofage de marmură. Deasupra ferestrelor din partea opusă intrării se află înscris următorul text: "Svs sa avem inimele." În mausoleu sunt înmormântate rudele omului politic Petre P. Carp: străbunicul Gheorghe Carp (+1802), bunicii Ioan și Safta, părinții Petre (+1874) și Smaranda, Petre P. Carp (1837-1919) și soția sa, Sevastia - născută Cantacuzino (1853-1947) fiul său, Petre (1890-1916) - mort în primul război mondial

Free Free Information tables batemfierullaconac@gmail.com - Closed for restoration, the interior is closed for visitors - The Mansion houses different events

-