Built on a “U” -shaped plan, Banloc Castle is a massive building, with thick walls (approx. 1.25 m) of burnt brick, with the main façade facing south and north with two wings forming a courtyard. terraced (court of honor). Made in the Renaissance style, on the south façade as the only ornament, the castle had an attic with the stone coat of arms of the Karátsonyi family. This heraldic insignia was preserved even after the castle became the property of the Royal House of Romania, being demolished after 1948. In fact, it was literally thrown into the septic tank of the castle, where parts of it are still there (in 1997). . The same heraldic insignia existed on a mosaic in the castle's court of honor. The year "MDCCLIX" was also mentioned here. The attic collapsed permanently in the 1991 earthquake, Compared to the simplicity of the south façade, the north façade of the castle (from the park) - especially the two wings that enclose the court of honor - has several decorative elements: baroque bridge windows, other reliefs with well-defined themes (heraldic motifs and with a theme inspired by Greco-Roman mythology) embedded in masonry. In addition to these important are the 18th century hardware that closed the courtyard of honor as well as the wrought iron floor lamps (one on each corner of the courtyard) and which in their decorative structure had specified the year 1793. Interesting from an architectural point of view are the entrances to the basement. the building. Made in resalit, they create a rupture in the plane of the façade and are made up of an architrave that rests on imitations of Doric columns. The wooden gates are equipped with 18th century hardware and above them, in the wall, there is another relief with a different theme for each entrance, depending on the utility that the cellar received. The entrance to the wine cellar is suggested by the presence of the bunch of grapes that a putto (lover) gives to a female character played in a sitting position, while at the entrance to the wooden cellar is the representation of the god Pan singing the syrinx (panpipe). Although there is no evidence in this regard, it seems that the frequent representations of the god Pan (in the park there were at least two statues whose fragments are currently found at the Banat Museum in Timisoara) are closely related to the name of the town: depending on the utility the cellar received. The entrance to the wine cellar is suggested by the presence of the bunch of grapes that a putto (lover) gives to a female character played in a sitting position, while at the entrance to the wooden cellar is the representation of the god Pan singing the syrinx (panpipe). Although there is no evidence in this regard, it seems that the frequent representations of the god Pan (in the park there were at least two statues whose fragments are currently found at the Banat Museum in Timisoara) are closely related to the name of the town: depending on the utility the cellar received. The entrance to the wine cellar is suggested by the presence of the bunch of grapes that a putto (lover) gives to a female character played in a sitting position, while at the entrance to the wooden cellar is the representation of the god Pan singing the syrinx (panpipe). Although there is no evidence in this regard, it seems that the frequent representations of the god Pan (in the park there were at least two statues whose fragments are currently found at the Banat Museum in Timisoara) are closely related to the name of the town:Panloch - Panloc - Banloc name that would translate as "Master's Place". The castle has a cellar, ground floor, first floor and attic. The system of spatial organization both on the ground floor and upstairs, is identical and consists - in the center of the main tract (south) - of a dominant room, perpendicular to the facade, which passes through the entire body of the building. On the ground floor, this hall was formed by the construction of an older vaulted entrance, a fact observed in the masonry of the building. To the left and right of this main hall, there are 2 rooms - a total of 5 rooms - and in the east and west wings of the building, another 3 rooms served by a corridor in each wing. In the dead corners are the stairs, and at the northern ends of the corridors are the bathrooms. A special feature of the castle was given, on the north side, by the two windows of the Baroque-inspired bridge, Sometime in the 19th century, after Lázár's nephew Jenő Karátsonyi's trip to Egypt (1861-1933), the castle's facade is framed by two massive gates, which stylistically present an interesting combination of elements inspired by Egyptian antiquity. and the English neo-Gothic. In the park around the castle, until the 1991 earthquake, there was a building built in the same neo-Gothic style and called in the time of the Hungarian count "Egyptian Chamber", here being brought, among many other art objects, the mummy mentioned by Father Mureșianu. In addition to the gates mentioned above, two other gates allowed access to the castle park. Of these, only one still exists today, the other being demolished between 1948-1989. Banloc - Andrássy Gate and Pine Alley Coming from Deta to Banloc, at the end of an impressive alley of almost 500 meters, guarded by pine trees - Pinus Nigra species - is the Andrássy Gate or the Lion Gate. The latter name was due to the two griffins that decorated the main pillars. The name of the gate and the alley is inspired by that of Caroline Andrássy, the wife of Count Karátsonyi Jenő (Eugen) and was adapted by the inhabitants of the commune under the name of "Andras Road". At present, the gate only exists in photographs and vintage views. It was demolished in the 70's of the last century and with it the griffins disappeared. Part of the pine alley survived until 1997, offering a unique view through the height of more than 20 meters of trees. Due to the breeze that blows almost permanently from the Vârșeț hills, a simple walk down the alley becomes an experience hard to put into words. Pitita among the pines, a wooden mushroom with benches, offered - once - shelter in case of bad weather. Located outside the park itself, this alley completes the entire landscape of Banloc Castle. Although declared a natural monument (sic!), The pine trees that form the alley disappear from year to year, due to democratic indifference. In the year of grace 2006 only clusters of 2-3 trees, spread over a distance of about 100 meters, still remind of the former "Andraș Road". Although declared a natural monument (sic!), The pine trees that form the alley disappear from year to year, due to democratic indifference. In the year of grace 2006 only clusters of 2-3 trees, spread over a distance of about 100 meters, still remind of the former "Andraș Road". Although declared a natural monument (sic!), The pine trees that form the alley disappear from year to year, due to democratic indifference. In the year of grace 2006 only clusters of 2-3 trees, spread over a distance of about 100 meters, still remind of the former "Andraș Road". Located on the north side of the park, a gate that still exists today provides access to and from the train station located almost 2 km to the north. The "General Inventory" carried out on 27 January 1948 by the "Banloc Domain Administration Inventory Commission" describes this objective as a "massive construction of burnt brick; plastered; decorated in English neo-Gothic style […] ”, attributing to him (in 1948) a 60-year-old seniority. However, the original design of the gate, located at the Timișoara State Archives, seems to prove otherwise. Above the vault keystone, in a quadrilateral plan, the above-mentioned project provided, in bas-relief, the year 1903. As far as the quality of the image as well as from the local accounts allows, it seems that in reality a heraldic sign was chosen. , or disparate elements of the coat of arms, the most common after the griffin being that of the mermaid holding a double cross in her hand (it should be noted that the whole castle was also called "Mermaid"). After 1947 the gate remained standing, but the bas-relief was leveled so that all the details of the drawing disappeared. The gate dates back to 1997, the right side wall being almost demolished. https://turismtimis.ro/

Castelul Banloc (în trecut Castelul familiei Karátsonyi) este un monument istoric - cod LMI TM-II-a-A-06177 - din localitatea Banloc, județul Timiș. Istoric „La 50 km de Timișoara și la numai 7,5 km de Deta, într-un parc cu specii valoroase de copaci, castelul Banloc așteaptă, precum Frumoasa din Pădurea Adormită să se trezească la viață. Castelul a avut parte de o existență dramatică, trecând de la un pro­prietar la altul, prin momente de glo­rie, dar și de abandon, până la cu­tremurul din iulie 1991.” Deși o seamă de mărturii sugerează că Banlocul ar fi fost între anii 1552-1716 sediul pașei de la Timișoara, despre castelul actual se poate afirma cu certitudine că a fost clădit pe temelii vechi în anul 1793 de către contele Lázár Karátsonyi. Atât clădirea cât și parcul au fost decorate pe întreg parcursul secolului XIX și până în primii ani ai sec. XX. După Primul Război Mondial ocupația sârbă aduce primele devastări, prefigurând parcă jaful la scară mai mare ce va urma în anii 1948-1989. Grevat de datorii, ultimul conte Karátsonyi-Keglevich Imre vinde, în anul 1935, ceea ce a rămas din domeniu, inclusiv castelul și parcul, Reginei Elisabeta a Greciei, sora Regelui Carol al II-lea al României. Aceasta renovează întregul complex, castelul cunoscând astfel o ultimă perioadă de glorie. În articolul intitulat: "Banlocul. Povestea unui grof - Castelul istoric - Stăpâna de azi, A.S.R. Principesa Elisabeta", apărut în ziarul "Dacia" din 7 august 1939, părintele Ioan B. Mureșianu face câteva considerații de natură estetică și istorică: "Frumusețea Banlocului o dă parcul ce ia o bună parte din aripa dreaptă a satului, sfârșindu-și zidurile înconjurătoare - ca de cetate - spre centru. La răscrucea aleilor veghează statui și inscripții lapidare romane, dăltuite în primele decenii după cucerirea Daciei, luate de la Sarmizegetuza, după cât mă lămurește un studiu german de paleografie. Printre liniile de brazi, stă legat în cercuri și cu rănile cimentate, unul din cei 100 de acați, aduși din America sub Maria Thereza (1740-1780). Castelul își ridică zidurile cu linie gotică îndulcită, cu vârful de săgeată ascuțită, în fața parcului. A fost zidit pe temelii bătrâne, în 1783. [...] Sunt adăpostite aici o sumedenie de antichități, tablouri rococo, prețioase picturi în miniatură, sculpturi în marmoră, executate de celebri sculptori italieni și o frumoasă colecție de arme. O curiozitate deosebită o prezintă colecția de caricaturi, mumia adusă din Egipt și un arc de care se leagă o întreagă poveste..." Elemente din decorațiunile castelului au devenit pentru Prințesă sursă de inspirație pentru decorarea Palatului Elisabeta din București. Grifonul înaripat, întâlnit atât pe blazonul familiei Karátsonyi cât și la piesele de mobilier în stil Empire din castel, poate fi văzut și în decorațiunile palatului din București în diferite ipostaze. După piesele de mobilier de renaștere spaniolă (o parte păstrate la Muzeul de Artă din Timișoara) au fost realizate cópii ce există și în prezent în palatul de la Șoseaua Kisseleff. După anul 1948 începe pustiirea. Imediat după plecarea reginei și alungarea angajaților, statuile parcului sunt vandalizate cu bâtele, arhiva și biblioteca - arse. Clădirea castelului a fost, pe rând apoi, atribuită Gospo­dăriei Agricole de Stat (1950-1956), Ocolului Sil­vic (1956-1958), apoi a devenit Casă de bă­trâni (1958-1964). A stat abandonat aproape doi ani, apoi a devenit orfe­linat (1966-1983) și, prin schimb între Inspecto­ratul școlar și Leagănul de copii, școală cu cla­sele I-X (1983-1991). O parte a parcului este atribuită fermei agricole. În anul 1997 când am vizitat ultima oară Banlocul, printre turmele de vaci costelive și șoproanele de paie mucegăite, zăreai din loc în loc câte o statuie albă fără brațe și cu chipul mutilat, martor tăcut al vremurilor apuse. Descriere Construit pe un plan în formă de "U", castelul din Banloc este o clădire masivă, cu ziduri groase (cca. 1,25 m) din cărămidă arsă, cu fațada principală orientată spre sud, iar spre nord cu două aripi formând o curte terasată (curtea de onoare). Realizat în stil Renaissance, pe fațada de sud ca unic ornament, castelul avea un atic prevăzut cu blazonul din piatră al familiei Karátsonyi. Acest însemn heraldic a fost păstrat și după ce castelul a devenit propietatea Casei Regale a României, fiind dat jos după anul 1948. În fapt, a fost literalmente aruncat în fosa septică a castelului, unde părți din el mai sunt și acum (în 1997). Același însemn heraldic exista și pe un mozaic aflat în curtea de onoare a castelului. Tot aici mai era menționat anul "MDCCLIX". Aticul a căzut definitiv la cutremurul din anul 1991, când a spart acoperișul și tavanul salonului de la etaj, făcându-se bucăți pe pardoseala camerei. Comparativ cu simplitatea fațadei de sud, fațada de nord a castelului (dinspre parc) - în special cele două aripi care închid curtea de onoare - prezintă mai multe elemente de decorațiuni: ferestrele podului de formă barocă, altoreliefurile cu tematică bine definită (motive heraldice și cu tematică inspirată din mitologia greco-romană) încastrate în zidărie. Pe lângă acestea importante sunt feroneria de secol XVIII ce închidea curtea de onoare precum și lampadarele din fier forjat (câte unul pe fiecare colț al curții) și care în structura lor decorativă aveau specificat anul 1793. Interesante din punct de vedere arhitectonic sunt intrările la demisolul clădirii. Realizate în rezalit acestea creează o ruptură în planul fațadei și sunt alcătuite dintr-o arhitravă ce se sprijină pe imitații de coloane dorice. Porțile sunt din lemn sunt prevăzute cu feronerie de secol XVIII iar deasupra lor, în zid, există câte un altorelief cu tematică diferită pentru fiecare intrare, în funcție de utilitatea pe care pivnița o primea. Intrarea în pivnița de vin este sugerată de prezența ciorchinelui de strugure pe care un putto (amoraș) îl dăruie unui personaj feminin redat în poziție așezată, în timp ce la intrarea în pivnița de lemne se află reprezentarea zeului Pan cântând la syrinx (nai). Deși nu există mărturii în acest sens, se pare că desele reprezentări ale zeului Pan (în parc au existat cel puțin două statui ale căror fragmente se găsesc în prezent la Muzeul Banatului din Timișoara) sunt strâns legate de numele localității: Panloch - Panloc - Banloc nume care s-ar traduce prin "Locul stăpânului". Castelul are pivniță, parter, etaj și pod. Sistemul de organizare spațială atât la parter cât și la etaj, este identic și se compune - în centrul tractului principal (sud) - dintr-o sală dominantă, perpendiculară cu fațada, care trece prin întregul corp al clădirii. La parter această sală s-a format prin zidirea unei mai vechi intrări boltite, fapt observat în zidăria clădirii. În stânga și în dreapta acestei săli principale, sunt câte 2 odăi - în total 5 încăperi - iar în aripile de est și de vest ale clădirii, alte 3 încăperi deservite de câte un coridor în fiecare aripă. În colțurile moarte sunt scările, iar la capetele nordice ale coridoarelor sunt băile. O caracteristică aparte a castelului era dată, pe partea de nord, de cele două ferestre de la pod de inspirație barocă, dar care au fost drastic modificate în perioada 1948-1989 prin transformarea lor în două deschideri pătrate și lipsite de stil. Cândva, în secolul XIX, după călătoria făcută în Egipt de către nepotul lui Lázár, Jenő Karátsonyi(1861-1933), fațada castelului este încadrată de două por­ți masive, ce prezintă din punct de vedere stilistic o interesantă combinație de elemente inspirate de antichitatea egipteană și neogoticul englezesc. În parcul din jurul castelului a existat, până la cutremurul din anul 1991, o clădire construită în același stil neogotic și denumită în vremea contelui maghiar „Camera egipteană”, aici fiind adusă, printre multe alte obiecte de artă, mumia amintită de părintele Mureșianu. În afara porților amintite mai sus, alte două porți permiteau accesul în parcul castelului. Din acestea doar una mai există în prezent, cealaltă fiind demolată în perioada 1948-1989. Venind de la Deta spre Banloc, la capătul unei impresionante alei de aproape 500 de metri, străjuită de pini - din specia Pinus Nigra - se afla Poarta Andrássy sau Poarta leilor. Denumirea din urmă se datora celor doi grifoni care decorau pilonii principali. Numele porții și al aleii este inspirat de cel al Carolinei Andrássy, soția contelui Karátsonyi Jenő (Eugen) și a fost adaptat de locuitorii comunei sub denumirea de „Drumul Andrașului”. În prezent poarta mai există doar în fotografii și vederi de epocă. A fost demolată prin anii '70 ai secolului trecut și odată cu ea au dispărut și grifonii. O parte din aleea de pini a supraviețiuit până în anul 1997, oferind o priveliște unică prin înălțimea de peste 20 de metri a arborilor. Datorită brizei care adie aproape permanent dinspre dealurile Vârșețului, o simplă plimbare pe alee devine o experiență greu de redat în cuvinte. Pitită printre pini, o ciupercă din lemn prevăzută cu băncuțe, oferea - cândva - adăpost în caz de vreme nefavorabilă. Aflată în exteriorul parcului propriu-zis, această alee completa intregul ansamblu peisagistic al castelului din Banloc. Deși declarați monument al naturii (sic!), pinii ce formează aleea dispar de la an la an, datorită nepăsării democratice. În anul de grație 2006 doar pâlcuri de 2-3 arbori, răsfirate pe o distanță de aproximativ 100 de metri, mai amintesc de fostul "Drum al Andrașului". Situată pe latura de nord a parcului, o poartă ce există și azi, asigura accesul spre și dinspre gara aflată la aproape 2 km spre nord. "Inventarul general" realizat la data de 27 ianuarie 1948 de "Comisia de inventariere a Administrației Domeniului Banloc" descrie acest obiectiv ca fiind o "construcție masivă de cărămidă arsă; tencuită; ornamentată în stil neogotic englezesc [...]", atribuindu-i (în anul 1948) o vechime de 60 de ani. Proiectul original al porții, aflat la Arhivele Statului Timișoara, pare a demonstra însă, altceva. Deasupra cheii de boltă, într-un plan patrulater, proiectul amintit mai sus prevedea, în basorelief, anul 1903. Atât cât permite calitatea imaginii precum și din relatările localnicilor, se pare că în realitate s-a optat pentru un însemn heraldic, fie blazonul conților Karátsonyi, fie elemente disparate din blazon, cel mai uzual după grifon fiind cel al sirenei ce ține în mână o cruce dublă (de menționat că ansamblul castelului mai purta și numele de "Sirena"). După 1947 poarta a rămas în picioare, dar basorelieful a fost nivelat așa încât, toate detaliile desenului au dispărut. Poarta exista încă în anul 1997, zidul lateral dreapta fiind aproape demolat. De asemenea, în această imagine se poate observa care era structura zidurilor ce înconjurau parcul pe latura de nord, fotografia fiind realizată în jurul anului 1914. Parcul castelului În Banatul primei jumătăți a secolului al XIX-lea spiritul socio-artistic predominant este cel neoclasic. Castelele împreună cu parcurile ce le înconjoară sunt produsele tiparului clasicist și demonstrează, prin dimensiuni și calitate, greutatea economică a zonei precum și capacitatea de adaptare a acesteia la marile curente artistice ale Europei centrale. Spre deosebire însă de fastuoasele parcuri ce aveau rolul de a satisface doar apetențe estetice, parcurile bănățene sunt substituite funcționalului, comanditarii renunțând la orice ostentație de modelaj, prefererând o creativitate adaptată locului respeciv. Se naște astfel ceea ce în limbajul uzual al secolului al XIX-lea sunt denumite, deși impropriu, grădinile sau parcurile englezești. Diferite de la un domeniu la altul, tiparul după care acestea au fost realizate este comun, după o formulă consacrată epocii: Terenul din fața castelului păstrează tradiția peisagistică a secolului al XVIII-lea cu spații florale deschise, amenajate în figuri geometrice și arbescuri perfecte, rondouri trasate cu compasul. Acest spațiu de onoare este plasat, de regulă, în spatele castelului, spre grădină, pe axul principal al clădirii, cunoscut fiind și sub denumirea de „gradina franceză”. Este urmat de grădina engleză care se detașează de planurile geometrice riguros întocmite, continuând parcul într-un amestec pictural de exotism și mitologie, de un naturalism bine controlat împotriva oricărei exagerări manieriste. Castelul estre construit pe baza unui plan neoclasic chiar dacă se fac anumite concesii romantismului prin prezența unui turn crenelat sau a unui pinion în trepte. Alăturarea unei grădini de configurație romantică. În zona Banatului această schemă compozițională este ilustrată de castelele Csekonics din Jimbolia (în prezent demolat), Nako din Sânnicolau Mare, și poate cel mai important ca suprafață și amenajare, castelul familiei Karátsonyi din Banloc. Acesta din urmă se detașează oarecum de celelalte castele datorită unui anumit complex de împrejurări prin care a trecut de-a lungul timpului. În primul rând datorită istoriei lui ca reședință a familiei Karátsonyi timp de 142 de ani, mai apoi ca domeniu regal a fost mereu în atenția contemporanilor, din aprecierea acestora nelipsind elogii precum parc de toată frumusețea, amenajat după toate regulile unui parc romantic. În al doilea rând pentru faptul că până acum - cu excepția unor reconstituiri - nu a fost întocmită o evidență foarte riguroasă, bazată pe documente care să ateste soarta valoroaselor bunuri adunate în acest castel de-a lungul deceniilor.

Az „U” alaprajzra épült Banloc kastély egy hatalmas épület, vastag falakkal (kb. 1,25 m) égetett téglából, főhomlokzata déli és északi fekvésű, két szárnya egy udvart alkot. Teraszos (becsületbíróság) ). A reneszánsz stílusban készült, déli homlokzaton egyedüli díszként a kastély padlásterét a Karátsonyi család kőcímerével. Ezt a heraldikai jelvényt azután is megőrizték, hogy a kastély a Román Királyi Ház tulajdonába került, 1948 után lebontották. Sőt, szó szerint a kastély szennyvízgyűjtő tartályába dobták, ahol egyes részei ma is megvannak (1997-ben). . Ugyanezek a címeres jelvények a kastély díszudvarának mozaikon is megvoltak. Az "MDCCLIX" évet is itt említették. A padlás végleg beomlott az 1991-es földrengésben, A déli homlokzat egyszerűségéhez képest a kastély északi (a park felőli) homlokzata - különösen a díszudvart körülölelő két szárny - számos díszítőelemet tartalmaz: barokk hídablakok, egyéb jól körülhatárolható témájú domborművek (heraldikai). motívumokkal és a görög-római mitológia ihlette témával) falazatba ágyazva. Ezek mellett fontosak a díszudvart lezáró 18. századi vasalatok, valamint a kovácsoltvas állólámpák (az udvar sarkán egy-egy), amelyek díszítő szerkezetükben az 1793-as évet jelölték meg. Építészeti szempontból érdekes a kilátás az alagsor bejárataiból, az épületből. Resalitból készültek, a homlokzat síkjában szakadást hoznak létre, és dór oszlopok utánzatán nyugvó architrávból állnak. A fakapuk 18. századi vasalattal vannak felszerelve, felettük, a falban egy-egy másik dombormű, minden bejárathoz más-más témájú, attól függően, hogy milyen közművet kapott a pince. A borospince bejáratát sejteti annak a szőlőfürtnek a jelenléte, amelyet egy puttó (szerető) ad egy ülő helyzetben játszó női karakternek, míg a fa pince bejáratánál Pán isten ábrázolása énekel szirinx (pánsíp). Bár erre nincs bizonyíték, úgy tűnik, hogy Pán isten gyakori ábrázolása (a parkban legalább két szobor volt, amelyek töredékei jelenleg a temesvári Bánsági Múzeumban találhatók) szorosan összefüggenek a város nevével. : a pincében kapott közműtől függően. A borospince bejáratát sejteti annak a szőlőfürtnek a jelenléte, amelyet egy puttó (szerető) ad egy ülő helyzetben játszó női karakternek, míg a fa pince bejáratánál Pán isten ábrázolása énekel szirinx (pánsíp). Bár erre nincs bizonyíték, úgy tűnik, hogy Pán isten gyakori ábrázolása (a parkban legalább két szobor volt, amelyek töredékei jelenleg a temesvári Bánsági Múzeumban találhatók) szorosan összefüggenek a város nevével. : a pincében kapott közműtől függően. A borospince bejáratát sejteti annak a szőlőfürtnek a jelenléte, amelyet egy puttó (szerető) ad egy ülő helyzetben játszó női karakternek, míg a fa pince bejáratánál Pán isten ábrázolása énekel szirinx (pánsíp). Bár erre nincs bizonyíték, úgy tűnik, hogy Pán isten gyakori ábrázolása (a parkban legalább két szobor volt, amelyek töredékei jelenleg a temesvári Bánsági Múzeumban találhatók) szorosan összefüggenek a város nevével. :Panloch – Panloc – Banloc név, amely a következőt jelenti: „Mester helye”. A kastélyban pince, földszint, emelet és tetőtér található. A térszervezési rendszer mind a földszinten, mind az emeleten azonos, és a fő traktus közepén (déli) egy domináns, a homlokzatra merőleges helyiségből áll, amely áthalad az épület teljes testén. A földszinten ezt a csarnokot egy régebbi boltíves bejárat építésével alakították ki, mely tény az épület falazatában is megfigyelhető. Ettől a nagyteremtől balra és jobbra 2 szoba - összesen 5 szoba -, valamint az épület keleti és nyugati szárnyában további 3 szoba található, melyeket folyosó szolgál ki mindkét szárnyban. A holt sarkokban a lépcsők, a folyosók északi végén pedig a fürdőszobák találhatók. A vár különlegességét az északi oldalon a barokk ihletésű híd két ablaka adta,Valamikor a 19. században, Lázár unokaöccse, Karátsonyi Jenő egyiptomi útja (1861-1933) után a kastély homlokzatát két masszív kapu keretezi, amelyek stílusosan az egyiptomi ókor és az angol neogótika ihlette elemek érdekes kombinációját mutatják be. A kastély körüli parkban az 1991-es földrengésig egy ugyanabban a neogótikus stílusban épült, a magyar grófok idejében "Egyiptomi Kamara"-nak nevezett épület, ide hozták sok más műtárgy mellett a múmiát. említette Mureșianu atya. A fent említett kapukon kívül két másik kapu is bejutott a kastélyparkba. Ezek közül ma is csak egy létezik, a másikat 1948-1989 között bontják le. Banloc - Andrássy-kapu és Fenyőfasor Détáról Banloc felé haladva, egy közel 500 méteres impozáns fasor végén, fenyőfákkal - Pinus Nigra fajokkal - őrzik az Andrássy-kapu vagy az Oroszlánkapu. Utóbbi elnevezés a főoszlopokat díszítő két griffnek köszönhető. A kapu és sikátor nevét Andrássy Caroline, gróf Karátsonyi Jenő (Eugen) feleség ihlette, és a község lakói alakították át az Andráss út néven. A kapu jelenleg csak fényképeken és vintage nézetekben létezik. A múlt század 70-es éveiben lebontották és vele együtt a griffek is eltűntek. A fenyves fasor egy része 1997-ig fennmaradt, és egyedülálló kilátást kínál a több mint 20 méteres fák magasságában. A Vârșeț-hegység felől szinte tartósan fújó szellő miatt egy egyszerű séta a sikátorban szavakkal nehezen kifejezhető élménnyé válik. Pitita a fenyők között, egy fagomba padokkal, rossz idő esetére - egyszer - menedéket kínált. A parkon kívül található ez a sikátor kiegészíti a Banloc-kastély teljes táját. Bár természeti emlékké nyilvánították (sic!), a fasort alkotó fenyőfák a demokratikus közöny miatt évről évre eltűnnek. A 2006-os kegyelmi évben már csak 2-3 fából álló, mintegy 100 méteres távolságban elterülő facsoportok emlékeztetnek még az egykori András útra. Bár természeti emlékké nyilvánították (sic!), a fasort alkotó fenyőfák a demokratikus közöny miatt évről évre eltűnnek. A 2006-os kegyelmi évben már csak 2-3 fából álló, mintegy 100 méteres távolságban elterülő facsoportok emlékeztetnek még az egykori András útra. Bár természeti emlékké nyilvánították (sic!), a fasort alkotó fenyőfák a demokratikus közöny miatt évről évre eltűnnek. A 2006-os kegyelmi évben már csak 2-3 fából álló, mintegy 100 méteres távolságban elterülő facsoportok emlékeztetnek még az egykori András útra. A park északi oldalán található, ma is meglevő kapu biztosítja a közel 2 km-re északra található vasútállomás megközelítését és onnan. A „Banloc Domain Adminisztrációs Inventory Commission” által 1948. január 27-én elvégzett „Általános leltár” ezt a célt „masszív égetett téglaépítményként” írja le; vakolt; angol neogótikus stílusban díszített […]”, neki (1948-ban) 60 éves szolgálati időt tulajdonítanak. A Temesvári Állami Levéltárban található kapu eredeti terve azonban ennek ellenkezőjét bizonyítja. A boltozat záróköve fölött négyszögletes alaprajzon a fent említett projekt domborműves 1903-as évet tartalmazott. Amennyire a kép minősége és a helyi beszámolók engedik, úgy tűnik, hogy a valóságban egy heraldikai jelet választották. , vagy a címer eltérő elemeit, a griff után a leggyakoribb a kettős keresztet a kezében tartó sellőé (megjegyzendő, hogy az egész kastélyt "Sableány"-nak is nevezték). 1947 után a kapu állva maradt, de a domborművet kiegyenlítették, így a rajz minden részlete eltűnt. A kapu 1997 -ből származik, a jobb oldalfalat majdnem lebontották. https://turismtimis.ro/

The Castle is abandoned, no visiting

-

-