La mijlocul anilor 1800, boierul Alexandru Cantacuzino Pașcanu a construit în localitatea Salcea un conac extrem de impunător. Fiind plimbat prin toată Europa, boierul moldovean a dorit ca noul edificiu să fie dotat cu apă curentă și electricitate. În plus, Alexandru Cantacuzino Pașcanu a reușit până la sfârșitul secolului al XIX-lea să asigure iluminatul public în întreaga comunitate din Salcea.
Castelul avea electricitate produsă de o microhidrocentrală, care era amplasată pe pârâul din Salcea. Avea apă curentă, iar instalaţia funcţionează şi în ziua de astăzi.
Scriitorul a vorbit despre castelul de la Salcea în opera sa „Pe urmele răscoalelor”: „Dacă mergi noaptea cu trenul, între Vereşti şi Burdujeni, şi te uiţi pe fereastra vagonului, zăreşti la o oarecare depărtare nişte globuri mari de lumină electrică, asemenea unor stele care sclipesc deasupra unui pustiu. Acolo este Salcea, moşie pe care s-a făcut cea mai frumoasă gospodărie din ţara noastră şi s-ar face şi astăzi, dacă n-ar interveni rătăcirea din anul sângeros 1907”.
Soția boierului Alexandru Cantacuzino Pașcanu, Lucia, era de religie penticostală. Dar chiar și așa, aceasta s-a implicat în ridicarea mai multor biserici ortodoxe în Salcea. Lucia Pașcanu a plătit pentru traducerea Bibliei în limba română din limba greacă și slavonă.
În prezent, castelul de la Salcea este într-o stare avansată de degradare. Proprietarul acestui conac este incert. În anul 2011, familia Sturdza, considerată ultima proprietară a castelului, a scos la vânzare clădirea cu cele circa 10 hectare de teren, sumele vehiculate fiind cuprinse între 800.000 și 1,4 milioane de euro.
Totuși, există un document conform căruia, în anul 2006, Paltin Sturdza ar fi vândut moșia unei femei din județul Tulcea, pe nume Gabriela Rodica Zaharia. Valoarea tranzacției s-a ridicat undeva la suma de 120.000 de euro.
Castelul de la Salcea are o suprafață de 600 de metri pătrați. Acesta era înconjurat de o livadă superbă, care însă ușor ușor a dispărut deoarece nu a mai fost îngrijită. În ultimii ani, în imobilul cu 37 de camere a locuit o angajată a familiei din Tulcea, o anume Geanina Covataru. Femeia avea cinci copii și împreună cu aceștia ocupau șase dintre puținele camere ale conacului ce mai sunt locuibile.
Castelul boieresc de la Salcea are o poveste deosebită și este unic în Moldova. Totuși, clădirea nu face parte din lista monumentelor istorice din județul Suceava. Poate dacă ar fi fost inclus printre clădirile de patrimoniu, conacul ar recăpăta strălucirea din trecut. Legenda legată de acest castel nu mai interesează pe nimeni deși ar putea aduce foarte mulți turiști în Salcea, dacă imobilul ar fi recondiționat.
https://www.ziardesuceava.ro/

Mansion Sturdza (Salcea)

Account

by category

Login

Name

by region

Title

Name in English

The Princely Fortress of Suceava built at the end of the 14th century  near the Suceava medieval city had been the main residence of Moldavia’s rulers for almost 200 years. Today it is an important national historic monument.
The medieval arhitectonic assembly comprising the castle and the protection walls was consolidated and completed within a large financed project between 2011 and 2015 which restored the legendary spectacular look and the former subtle princely glamour.
In 2016 in Suceava’s Fortress there was organized the first permanent exhibition which illustrates important themes of great interest for the public, such as the first and the most comprehensive presentation of the medieval weapons in Moldavia, of the heraldic symbols of the Moldavian rulers and aristocrats between the 14th and 17th century or Moldavia’s medieval Treasure. For the first time the lapidarium recomposes the most complete image of Suceava’s fortress while it outlines the constructive systems and the architectural decoration, predominated in the 15th century by different Gothic themes. Medieval household facilities, such as the glazed stoves combine local decorative motifs with Central-European ones in an absolutely surprising and elegant way. The multimedia systems with medieval historical themes and video projections with subjects about the history of the fortress represent an innovation concerning the exhibition in Romania. The most well received by the visitors are Moldavia’s interactive book of medieval history – The foreigners about us and the video projection The Chronicle of Suceava’s Fortress, which reconstitutes an astonishing and animated world, remote and stil very real having the strong feeeling we are all part of the same story!
https://muzeulbucovinei.ro/

The Princely Fortress of Suceava

Curtea Domnească din Suceava este o curte domnească construită între secolele al XIV-lea și al XVII-lea în centrul orașului Suceava, actualmente situată pe Bulevardul Ana Ipătescu. Ea a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIV-lea. Arsă într-un incendiu, a fost reconstruită de Ștefan cel Mare (1457-1504) și refăcută în timpul lui Vasile Lupu (1634-1653). Curtea Domnească din Suceava a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar zidurile sale au început să fie demantelate. În prezent, ea se află în stare de ruine.
Ansamblul „Curtea Domnească” din Suceava a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, la numărul 1409, având cod LMI SV-II-a-A-05471 și este format din 4 obiective:
Palatul Domnesc - ruine – datând de la mijlocul secolului al XIV-lea și având cod LMI SV-II-m-A-05471.01
Turn locuință - ruine – datând din secolul al XIV-lea și având cod LMI SV-II-m-A-05471.02
Turn de poartă - ruine – datând din secolul al XIV-lea și având cod LMI SV-II-m-A-05471.03
Anexă - ruine – datând din anul 1486 și având cod LMI SV-II-m-A-05471.04
Istoric
Timpul de funcționare a curții
Prima construcție descoperită pe actualul loc al Curții Domnești datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, din timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391). Acesta a construit o casă domnească din lemn, de formă dreptunghiulară (cu lungimea de 18,50 m și lățimea de 7 m), prevăzută la partea inferioară cu o pivniță, tot din lemn, lungă de 14,25 m și cu intrarea în pantă. Casa Domnească era alcătuită din două încăperi despărțite de un perete cu ușă.
Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a refăcut construcția din lemn, ridicând un zid de incintă din piatră și un corp de clădiri prevăzut cu beciuri pe latura de est. În vremea domniei sale este atestată arheologic existența unui pavaj din prundiș. În a doua jumătate a secolului al XV-lea un incendiu violent a distrus Curtea Domnească, construcția din lemn fiind complet distrusă.
În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) s-a reconstruit Curtea Domnească. Peste resturile clădirii din lemn a lui Petru Mușat (aflată înspre nord) s-a construit o casă de piatră cu parter, iar clădirea din zid cu beciuri de pe latura de est a fost extinsă spre sud. Lucrările s-au finalizat prin amenajarea unui pavaj de prundiș și lespezi de piatră (sub care s-au găsit monezi nu mai vechi de 1480). După definitivarea lucrărilor, Curtea Domnească avea forma unui patrulater cu latura est-vest de 67,50 m și cea nord-sud de circa 40 m. Clădirea era o construcție masivă de piatră cu o fundație cu adâncimea de 1,50 m și ziduri groase de 1,60 m. Curtea Domnească din Suceava era formată din încăperi cu rol rezidențial, o sală a Sfatului Domnesc și de ceremonial, o locuință-turn și un turn de poartă. Pe latura de est se afla o pivniță cu o lungime de 24 m și o lățime de 12 m. Ea era împărțită în două nave dispuse pe toată lungimea și separate de piloni sub formă de arce, dispuși la circa 2,80-3 m unul de altul. Pe latura de vest a pivniței se aflau nișe laterale. În pivniță se pătrundea pe o intrare-tobogan (pe latura de nord) sau pe scări (pe latura de sud).
Ultimele intervenții s-au efectuat în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Atunci au fost refăcute pivnițele, amenajându-se intrări boltite din cărămidă și ancadramente de piatră la uși.
Curtea Domnească din Suceava a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar zidurile sale au început să fie demantelate. Istoricii presupun că încetarea existenței Casei Domnești a avut loc în iulie 1675, în timpul domniei lui Dumitrașcu Cantacuzino (1674-1675, 1684-1685), când domnitorul a dispus distrugerea cetăților Sucevei, a Neamțului și a Hotinului. În anul 1700, solul polonez Rafael Leszczynski a găsit aici „un palat domnesc de zid, pustiu”.
Cercetări arheologice și lucrări de conservare
Ruinele Curții Domnești din Suceava au intrat în atenția cercetătorilor și restauratorilor abia la începutul anilor 50’ ai secolului al XX-lea. Zidurile fostei curți s-au conservat pe o înălțime ce variază între 1 și 5 m. Cercetările arheologice au scos la iveală numeroase cahle de sobă, unele nesmălțuite și altele smălțuite. Cahlele au ornamentații diverse de la stema Moldovei, la cavaleri în armură sau motive vegetale și animale. În jurul ruinelor s-a construit un zid din piatră.
În perioada 1998-1999 s-au efectuat aici noi săpături arheologice. Pe o secțiune lungă de 35 m pe direcția N-S, pornind din zidul sudic al curții, a fost descoperit un tezaur monetar format din peste 300 de piese, marea majoritate a acestora fiind sferturi de dinar (quarting) emiși de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387-1437), în perioada 1430-1437, alte trei piese fiind jumătăți de groși emiși de Alexandru cel Bun după anul 1409. În acea perioadă, monetăriile au bătut quarting-i în cantități mari pentru a finanța campaniile antiotomane, mărind inflația din acea perioadă; moneda a pierdut astfel din valoare atât din punct de vedere al titlului (conținutul de argint), cât și al greutății. Prin urmare, tezaurul monetar descoperit nu avea o valoare intrinsecă mare, fiind unul de conjunctură și nu de acumulare. Arheologul Monica Gogu presupune că tezaurul monetar descoperit aparținea unui lucrător care a participat la executarea construcțiilor din piatră din ultimii ani de domnie a lui Alexandru cel Bun.
Începând din anul 2000 s-a deschis aici un șantier național de restaurare. În timpul lucrărilor, zona ruinelor a fost împrejmuită cu un gard din panouri metalice. Lucrările s-au desfășurat cu întreruperi, din lipsa fondurilor. Din cauza faptului că șantierul era mai mult abandonat, vestigiile istorice au fost invadate de vegetație, iar în baraca părăsită a organizării de șantier s-au pripășit oameni lipsiți de adăpost și câini comunitari.
În martie 2010, reprezentanții Primăriei Suceava au anunțat că s-au alocat 150.000 lei pentru împrejmuirea ruinelor Curții Domnești cu un gard nou. Acesta urma să fie construit din piatră și fier forjat pe partea dinspre Calea Unirii, iar pe celelalte laturi, din plasă. În luna august au început lucrările pentru construcția gardului care urma să protejeze monumentul și să asigure aspectul estetic pe latura dinspre Bulevardul Ana Ipătescu. S-a demantelat brâul din piatră care limita perimetrul sitului și s-a ridicat, pe o fundație din beton armat, un gard din piatră înălțat cu plase din fier forjat.
Proiect de reabilitare
Primăria Suceava, Consiliul Județean și Muzeul Bucovinei s-au asociat pentru realizarea unui proiect ce prevede reabilitarea Curții Domnești și transformarea acesteia în șantier arheologic vizitabil. În martie 2011, Consiliul Local Suceava a aprobat asocierea cu firma spaniolă Arena Teatro SL, specializată în gestionarea patrimoniului istoric. Arhitectul bucureștean Gheorghe Sion, specialist în monumente istorice, a propus realizarea unei construcții în formă de „U“, din sticlă, ce folosește zidurile actuale și păstrează și arhitectura medievală. Proiectul de reabilitare prevede acoperirea cu sticlă a ruinelor și construirea pe ruine a unei clădiri cu parter și un etaj. La parter urmează să fie amenajate pasarele de sticlă deasupra ruinelor, prin care vizitatorii să poată observa ruinele în detaliu, în timp ce la etaj ar urma să fie amenajată o bibliotecă după modelul celor din Evul mediu, precum și săli de expoziție permanentă și/sau temporară.
În decembrie 2011, firma spaniolă Arena Teatro a finalizat proiectul de restaurare și modernizare a Curții Domnești din Suceava. Costurile au fost estimate la o valoare de 17 milioane de euro, iar autoritățile locale și județene au anunțat că vor încerca să acceseze fonduri europene pentru realizarea acestui proiect.